Am urmărit azi-noapte, până la 4, finala de la US Open dintre Nadal şi Djokovich. Toți prietenii mei au ținut cu sârbul, în timp ce eu l-am susținut pe Nadal. M-am bucurat, m-am temut, am trăit paroxistic fiecare game şi m-am rugat pentru victoria lui. Îl iubesc pe acest gladiator pentru vocația lui de învingător şi pentru că a renăscut după opt luni de absenţă.
Djokovic rămâne şi el un mare jucător, însă eroul din inima mea, cel pentru care am străbătut planeta să-l văd live rămâne acest spaniol incredibil. Racheta mea de tenis este Babolat, ca cea cu care joacă Nadal, şi forța lui este un model inspiraţional pentru tot ceea ce fac.

Pe unul dintre pereții biroului meu stau agăţate câteva rânduri pe care Nadal le-a scris „para mia amiga Floriana Jucan” şi care sunt unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le-am primit vreodată.
Bucuria şi emoția pe care acest sportiv excepțional mi le-a dăruit sunt indescriptibile. El va rămâne eroul din inima mea pentru totdeauna.

www.qmagazine.ro