…cer o „infuzie” de Europa!

Acest oras american, despre care se crede ca e al ingerilor, este, in realitate, al cartonului, al divertismentului de masa, al fake-ului si al consumului.

Mi-am petrecut cateva ore in Down Town, doua nopti la istoricul hotel Millenium Baltimore care, prin anii 40, gazduia galele Oscarului, dar care, in ciuda cladirii superbe, iti trimite o cafea in camera in 45 de minute, nu are mini bar si are niste bai in camere in genul celor din ospiciul de pe insula Shutter. Motiv pentru care, cand am capotat psihic, chiar daca aveam camera platita pentru inca 3 nopti, am preferat sa platesc singura si sa ma mut la Beverly Whilshire in Beverly Hills, ca sa-mi ridic moralul. (Aici s-a filmat „Pretty Woman, stiti!)

Intr-una din zile am fost sa vizitez studiourile Universal Pictures unde se realizeaya mai toate filmele astea spectaculoase care ne emotioneaza pe noi sau pe care le asezam in topul filmografiei noastre de suflet.

Cand vezi (cum am vazut eu) cat fake este in tot ceea ce ni se livreaza apoi pe ecrane drept real, veridic, live, ca intamplandu-se (aproape) atunci, te apuca revolta fata de tine insuti si de usuratatea fiintei (imi trece prin cap Kundera!), fata de  naivitatea cu care ne lasam pacaliti de iluzii! Los Angeles este Mecca iluziilor pe care ni le creeaza brandurile si oamenii din spatele lor!

Un oras al divertismentului de masa, un „fast food” hedonist, o Mecca a consumului, a plasticului, a fake-ului, a cartonului.

Iubesc Europa si mai mult acum, pretuiesc civilizatia si antichitatea ei milenara, iubesc nasterea si Renasterea ei si abia astept sa ma reintorc la profunzimile ei. O fi America tara tuturor posibilitatilor, dar este si tara tuturor „minciunilor”ambalate cu titlu de adevar, care creeaza perceptii si „adevaruri” confectionate.

Articol publicat pe www.qmagazine.ro