Colonelul Shlomi Cohen are o carieră de aproape 30 de ani în Forțele Armate Israeliene şi a condus numeroase operațiuni de război ale ţării sale împotriva inamicilor. A acceptat să vorbească pentru Q Magazine despre posibile scenarii în Siria, despre Iron Dome, scutul de apărare israelian împotriva rachetelor cu rază mică de acțiune, şi despre ţările care dețin arsenal nuclear.
Siria – 5 scenarii

Care este cel mai prost scenariu al AMAN privind evoluția crizei siriene pentru situația din regiune? Israelul a atacat deja câteva ținte în această ţară şi a informat Washingtonul asupra unei eventuale livrări a patru baterii antirachetă S-300 din Rusia către Siria. Fiecare baterie este compusă din şase lansatoare, cu 144 de rachete cu rază medie. Primele livrări ar putea să fie realizate în următoarele trei luni şi ar urma să fie finalizate înainte de sfârşitul anului 2013.

Nimeni nu ştie când şi cum se va termina conflictul din Siria, de aceea, cel mult, se pot doar trasa câteva scenarii referitoare la ce se va întâmpla în continuare.

Primul. Regimul Assad supravieţuieşte.

Conform acestui scenariu, cea mai mare parte a teritoriului sirian este controlat de opoziţie şi de factorii de putere doctrinari. Președintele Bashar al-Assad îşi menţine guvernarea doar parţial, în câteva locaţii-cheie (Damasc, Alep şi regiunea de coastă), în timp ce se păstrează contiguitatea teritorială şi principalele obiective strategice, economice și de securitate ale Siriei. Este posibilă o încetare a focului, temporară, „fragilă” sub tutela ONU şi a Ligii Arabe. Siria se confruntă cu o criză economică şi umanitară.

Doi. Regimul Assad încearcă să supravieţuiască pornind un război împotriva Israelului.

Este o măsură disperată de a salva regimul Assad prin atacuri cu rachete asupra Israelului (sprijinit de Iran şi Hezbollah) şi generează un conflict regional. Astfel, se distrage atenţia de la lupta internă împotriva regimului. Războiul împotriva Israelului va opri, cel puţin temporar, ameninţările opoziţiei asupra regimului. O poziţie similară pare să aibă şi comunitatea internaţională, care crede că soluția pentru terminarea conflictului este dialogul cu regimul. Astfel, chiar dacă această strategie eşuează şi Assad pierde puterea, el va rămâne în istorie drept un patriot care a luptat împotriva duşmanilor Siriei şi nu împotriva propriei ţări.

Trei. Assad cade.

Situaţia haotică şi complexitatea opoziţiei împiedică formarea unui regim de putere alternativ şi dezvoltă un război civil între coaliţii formate adhoc în rândul opoziţiei. Armata siriană încetează să mai existe, soldaţii şi armele acesteia se împrăştie între diferiţi factori de putere. Lupta internă din Siria este intensificată de factori externi care ajută diferiţii aliaţi din arenă. Siria este un stat cuprins complet de haos, un stat eşuat. Având în vedere criza umanitară severă creată, sistemul internaţional va încerca să rezolve dificultăţile şi insecuritatea care vor stăpâni ţara. Ţările vecine Siriei vor fi invadate de sute de mii de refugiaţi, iar frontul Golan se va confrunta cu atacuri teroriste împotriva Israelului.

Patru. Căderea regimului Assad

Statul sirian se împarte în mai multe entităţi guvernamentale, un guvern central neputând fi format din cauza conflictelor de interese din rândul opoziţiei. Sub egida ONU şi a Ligii Arabe, focul încetează şi, practic, unele regiuni ale Siriei sunt controlate de diverşi factori de putere. În consecinţă, se ajunge la o cantonizare a Siriei (n.r. – după modelul elveţian), în principal, pe baze religioase şi etnice (regiunea kurdă, Druze, Alawi etc.). Siria traversează o criză economică şi umanitară şi devin tot mai dese intervenţiile externe. Armata siriană nu mai există, fiind împărţită între diverşi factori de putere.

Cinci. Se formează un nou guvern.

Regimul Assad cade şi se formează un nou guvern dominat de sunniţi, „un guvern al unităţii şi al reconcilierii naţionale”. Opoziţia rămâne unită, sub influenţa comunităţii internaţionale, şi este capabilă să stabilizeze situaţia din ţară şi să restaureze guvernarea. Acest guvern va fi legitim la el acasă şi va dobândi recunoaştere internaţională precum şi ajutor din partea Vestului şi a celor mai multe state din Liga Arabă. Un regim moderat şi pro-occidental se va disocia de alianţele strategice cu Iran şi Hezbollah. După stabilizarea şi consolidarea noului regim, Siria, încurajată de Occident, ar putea fi un partener în procesul de pace cu Israelul.

Implicaţii pentru Israel

Urmărim îngrijoraţi revoluţia din Siria şi în acest moment mai degrabă am evita o intervenţie în nord. Israelul are interese strategice în slăbirea şi chiar distrugerea axei Iran – Siria – Hezbollah, dar, după căderea regimului Assad, situaţia în Siria va fi incertă. Potrivit unora dintre scenariile pe care le-am enumerat deja, realitatea viitoare ar putea fi periculoasă pentru Israel.

În scenariile prezentate vorbim despre instabilitate şi un guvern slab. Suntem îngrijoraţi ca Înălţimile Golanului să nu devină scena unui conflict între Israel şi partidele islamice radicale şi alte elemente ostile care ar putea să exploateze situaţia pentru a deschide un front împotriva Israelului. O altă ameninţare la adresa noastră ar putea fi „scurgerea” unor arme avansate (rachete sol, cu rază lungă de acţiune, anti-tanc şi anti-aeriene) către Hezbollah sau alte organizaţii teroriste.

Însă cea mai serioasă ameninţare în acest context o reprezintă posibilitatea ca arme neconvenţionale (chimice şi biologice) să ajungă din depozitele armatei siriene la grupări teroriste. Şi Israelul, şi Statele Unite au anunţat că vor face tot posibilul ca armele convenţionale siriene să nu ajungă la grupările teroriste.

Fără îndoială, scenariul pe care Israelul şi Vestul şi-l doresc este formarea unui nou regim în Siria, democratic şi înclinat către valorile Occidentului. Este de dorit ca un astfel de regim să fie instalat printr-un proces democratic, cu minimă intervenţie externă, ceea ce i-ar conferi legitimitate. În ciuda tendinţelor separatiste ale diferitelor grupări din Siria, interesul Israelului şi al Vestului este menţinerea integrităţii şi suveranităţii teritoriale a Siriei, între actualele sale graniţe.

Capacitatea limitată a Israelului de a influenţa evenimentele din Siria şi de a interveni în afacerile acestei ţări poate avea efect de bumerang. Nu cred că Siria va răspunde recentelor atacuri asupra unor baze militare siriene, dar

Israelul trebuie să se pregătească pentru toate ameninţările la adresa securităţii sale, fără a exclude o escaladare a situaţiei în Liban. Ţara noastră, împreună cu prietenii din comunitatea internaţională, trebuie să acţioneze pentru a pune capăt crizei.

www.qmagazine.ro