Rămas bun, maestre Vulpescu! V-am descoperit tălmăcirile pe când eram încă un copil şi citeam cărţi de oameni mari, fără să înțeleg mai nimic, dar la care mă reîntorc şi acum în căutarea paradisului pierdut… Acum înțeleg. Înțeleg baladele lui Villon, îl înțeleg pe Rabelais, acum înțeleg poeziile sublime pe care le-ați scris şi pe care le-am evocat mai mereu în discuțiile cu interlocutori care vă iubeau…

Articol integral publicat pe www.qmagazine.ro