După exprimarea publică a dorinţei lui Vladimir Tismăneanu de a cumula institutele de cercetare a comunismului, am cerut o poziţie şi de la istoricul Florin Abraham, cercetător la Institutul pentru Studierea Totalitarismului. Iată textul, un punct de vedere personal al cercetătorului (Institutul nu a avut nici o reacţie oficială pînă acum):

Ceea ce se intampla acum in zona institutelor de cercetare a trecutului recent poate fi explicat atat prin dorinta de revansa a apropiatilor lui Traian Basescu (in acest fel ar putea fi inteleasa indepartarea a doi membri PNL: Dinu Zamfirescu si Marius Oprea), cat si ca un proiect politic in desfasurare, avand ca obiectiv facilitarea crearii partidului pro-prezidential in jurul lui Gabriel Oprea. Desecretizarea unora dintre documentele de la Revolutie precum si extinderea ariei de obiective a IICCMR pentru anul 1990 (de ce nu si pentru anul 1991?) sunt, in opinia mea, elemente ale unei strategii mai complexe prin care se doreste ca PSD sa fie asociat in continuare cu trecutul comunist. Noul partid va incerca sa se prezinte drept o formatiune politica fara legaturi cu trecutul totalitar si post-comunist.

Domnul Vladimir Tismaneanu este un instrument prin care se incearca indeplinirea acestor obiective politice, dar si un beneficiar al acestora. Tendinta centralista se doreste a fi o metoda pentru indepartarea celor indezirabili (a contestatarilor) din spatiul cercetarii istorice, iar domnul Tismaneanu doreste a fi noul Mesia al anticomunismului postcomunist.

Este insa hilar cum un constitutionalist este pus in fruntea unui institut de istorie si un filosof neo-marxist convertit in politolog isi asuma obiectivul cercetarii trecutului comunist. Primul nu are competenta profesionala recunoscuta in breasla istoricilor, iar cel de-al doilea nu are experienta construirii unor institutii. Ambii au insa mari ambitii (indecente) si acelasi protector.

In privinta INST se poate specula faptul ca dl. Tismaneanu ar dori, poate, contopirea sa intr-o structura unica, insa pentru aceasta trebuie modificate reglementarile dupa care functioneaza Academia Romana. Nu cred ca va fi chiar asa usor acest lucru, desi nu imposibil. Oricum, INST se pregateste sa publice foarte curand o Enciclopedie a regimului comunist, primul volum avand ca subiect represiunea. Urmeaza institutiile regimului comunist, iar partea a treia este consacrata miscarilor de rezistenta anticomunista.

Desigur, INST nu a fost foarte vizibil in dezbaterea publica recenta, iar acest lucru trebuie explicat prin dorinta institutionala, dincolo de optiunile de un fel sau altul ale membrilor sai, de a nu intra in valtoarea luptei politice. Consecinta non-partizanului este starea de subfinantare cronica a INST si dificultatile de tiparire a cartilor si revistei Arhivele totalitarismului. Situatia a fost asumata cu demnitate de colegii mei.

In concluzie, experimentul Tismaneanu are ca miza esentiala controlul asupra cercetarii istorice din Romania in beneficiul partidului prezidential. De unde este interesul brusc pentru trecutul recent al Romaniei manifestat de mass-media pro-prezidentiale si al unor inalti demnitari ai statului roman? Raspunsul e foarte simplu: trecutul poate fi un ciomag electoral si in 2012. Va aduceti aminte de strategia anti-Sorin Oprescu din anul 2008 sau de cea impotriva lui Mircea Geoana in 2009? Punctul lor comun este reprezentat de folosirea asocierii cu trecutul, prin Ion Iliescu, in scopul castigarii puterii si asigurarii controlului asupra resurselor publice.

Este domnul Tismaneanu o victima inocenta a unor politicieni verosi? Trecutul sau nu il recomanda a fi un naiv, dimpotriva.

Articol postat pe http://voxpublica.realitatea.net