de Florina Vevera

Gazprom a decis stoparea livrărilor de gaze către Ucraina, a anunțat directorul executiv al companiei pe 22 noiembrie 2015, la mai puțin de două luni după ce cele două țări au ajuns la un acord (finanțat de UE).

Anexarea de către Rusia a Crimeei, în martie 2014 și sprijinirea rebelilor separatiști din estul Ucrainei au deteriorat serios relațiile între cele două țări. Ucraina încercă să-și reducă dependența de gazul rusesc și cumpără de la statele europene care, la rândul lor, l-au cumpărat de la Rusia, la un preț mai mic.

Rusia folosește gazul ca pe un instrument politic, acum când toată lumea este atentă doar la ce se întâmplă în Paris, Bruxelles și Orientul Mijlociu. Ucraina ar trebui să-și plătească facturile, dar și Moscova ar trebui să-și onoreze angajamentele.

Într-un interviu pentru CNN, Putin a declarat că „nu e nici o șansă ca Crimeea[i] – care a fost anexată de către Rusia – să mai fie înapoiată Ucrainei”. „În ceea ce privește înapoierea oricăror teritorii, astfel de lucruri sunt de natură răzbunătoare, și nu se pune problema returnării vreunor teritorii cuiva”, a spus Putin. „Crimeea va rămâne rusă, ucraineană, tătară, greacă, germană. Va fi o casă pentru toate aceste națiuni. În ceea ce privește naționalitatea lor, oamenii din Crimeea au ales, o alegere pe care trebuie să le-o respectăm”.

Trebuie să recunoaștem faptul că președintele Vladimir Putin este un inovator în materia dreptului internațional: recuperarea unui teritoriu pierdut ca urmare a unei invazii militare se numește „revanșism”. Până la dispariția doctrinei Hallstein acest termen a fost rezervat Germaniei de Vest. Deci, Crimeea va rămâne „rusă, ucrainiană, tătară, greacă și germană”, dar dacă ești un tătar sau un etnic ucrainean, care nu erai în Crimeea când a avut loc invazia și apoi anexarea acesteia, cât de ușor îți va fi să te întorci înapoi în provincie? „Oamenii” au făcut o alegere într-un referendum manipulat și ilegal, iar rezultatele reale ale acestuia, au fost postate atunci pe site-ul președintelui Consiliului rus pentru Drepturile Omului, apoi retrase repede. Singura diferență cu perioada sovietică este că acum voturile se ridică la 85 % în loc de 99,9 % (un record depășit doar de Saddam Hussein, ce câștiga cu un vot de 100%, referendumurile).

De fapt, dacă suntem pentru răzbunare, de ce nu am fi pentru: răzbunarea dreptului internațional, a Actului Final de la Helsinki din 1975, a Memorandumului de la Budapesta din 1994 și a Actului Fondator al parteneriatul Rusia-NATO din 1997?

Putem regăsi principii extraordinare de drept internațional, preluate și în doctrinele ruse, ca:

„c) promovarea activă a păcii internaționale și a securității și stabilității generale în scopul de a stabili un sistem drept și democratic al relațiilor internaționale, bazat pe luarea colectivă a deciziilor în ceea ce privește abordarea problemelor globale, pe prioritatea dreptului internațional, și, în primul rând, pe Carta ONU, precum și pe relațiile de egalitate și parteneriat între națiuni, cu rolul central de coordonare al ONU – ca organizație principală în reglementarea relațiilor internaționale;

„d) promovarea relațiilor de bună vecinătate cu statele învecinate și ajutarea depășirii și prevenirea tensiunilor și conflictelor existente sau posibile, în regiunile adiacente Federației Ruse;

„e) dezvoltarea relațiilor de parteneriat reciproc avantajoase și echitabile, bilaterale și multilaterale cu alte state, organismele interstatale, organizațiile și forumurile internaționale, pe baza respectului independenței și suveranității, pragmatismului, transparenței, abordării multi-vector, previzibilității și protecției non-conflictuale a intereselor naționale, promovării unei largi cooperării internaționale, pe baza principiului nediscriminării și facilitarea formării de alianțe de tip rețea,  flexibile și non-bloc, cu implicarea activă a Rusiei; ”

Dar de unde vin toate astea? Din Conceptul de politică externă al Federației Ruse, aprobat de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, pe 12 februarie 2013. Sună fabulos, doar că, dacă suntem atenți, există un alt paragraf interesant, în același document, în care aceste principii nu par să se aplice țărilor cu o minoritate etnică rusă:

„g) asigurarea protecției cuprinzătoare a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor și compatrioților care locuiesc în străinătate, și promovarea, în diverse formate internaționale, perspectivei Rusiei cu privire la problemele legate de drepturile omului;”

O fi „abordarea Rusiei cu privire la problemele legate de drepturile omului” utilizarea de tancuri T-80 și de rachete Grad?

[i] http://edition.cnn.com/2015/02/24/europe/ukraine-russia-conflict/index.html