OraNoua.ro
Publicat în 17 februarie 2016, 17:04 / 185 elite & idei

Florina Vevera: Hong-Kong, democrație sau nu

Florina Vevera: Hong-Kong, democrație sau nu

de Florina Vevera

Puterile coloniale – Marea Britanie a fost cea mai mare – nu au avut niciun fel de interes în răspândirea democrației în lume.

Chiar dacă azi, Marea Britanie este o țară dedicată răspândirii libertății în întreaga lume, ca putere colonială, Marea Britanie nu a încercat să introducă democrația în Hong Kong. Marea Britanie a fost leaderul în Războaiele Opiului, între 1839-1842 și 1856-1860 – care au fost mult mai profitabile decât exportul democrației. Astfel, companii care sunt demne de respect astăzi, cum ar fi Jardine Matheson și alte companii din Scoția, au acumulat mari bogății.

În 1839, refuzul autorităților dinastiei Qing de a sancționa importurile de opiu a dus la primul război al Opiului. După înfrângerea Chinei, Hong Kong-ul a fost ocupat de către forțele britanice – în ianuarie 1841 – și a fost inițial cedat în conformitate cu Convenția Chuenpee, ca parte a unui acord de încetare a focului între căpitanul Charles Elliot și guvernatorul Qishan. Acest acord, însă nu a fost niciodată ratificat din cauza unei dispute între oficialii de rang înalt din ambele guverne.

Doar după 29 august 1842, Hong Kong-ul a fost cedat în mod oficial Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei în temeiul Tratatului de la Nanking, din 1842. Britanicii și-au stabilit oficial colonia și au fondat orașul Victoria, în anul următor. Societatea a rămas însă rasial segregată și polarizată sub politicile coloniale britanice. În ciuda creșterii numărului chinezilor din clasa superioară, educați în spirit britanic, până la sfârșitul secolului al 19-lea, legi rasiale, cum ar fi Ordonanța Peak, împiedicau populația de etnie chineză din Hong Kong să achiziționeze case în zonele rezidențiale, cum ar fi Victoria Peak.

Pe vremea aceea, populația chineză – majoritară în Hong Kong – nu avea nicio reprezentare politică în guvernul colonial britanic. De abia în 1925, Cecil Clementi, al 17-lea guvernator al Hong Kong-ului, l-a introdus pe primul etnic chinez, Shouson Chow, în Consiliul Executiv ca membru neoficial.

Conducerea japoneză din timpul celui de-al doilea război mondial s-a dovedit însă mult mai dură.

Reforme serioase au fost făcute sub al 25-lea guvernator al Hong Kong, Sir Murray MacLehose (guvernatorul perioadei 1971-1982), care a îmbunătățit serviciile publice, politicile de mediu, de locuire, protecție socială, educație și infrastructură din Hong Kong. Dar, primele reforme cu adevărat democratice au fost introduse odată cu revenirea Hong Kong-ului Chinei.

Hong Kong s-a întors la Republica Populară Chineză la 1 iulie 1997, în baza unui acord prin care se garanta că insula va rămâne autonomă și își păstrează economia de piață, în conformitate cu dreptul comun britanic prin Legea fundamentală, cu reprezentare independentă în cadrul organizațiilor internaționale, având dreptul de a semna tratate și de a elabora politici – cu excepția celor de politica externă și de apărare militară. În continuare, Hong Kong a fost administrată ca o Regiune Administrativă Specială, păstrându-și legile și un grad ridicat de autonomie, pentru cel puțin 50 de ani. Legea fundamentală a Hong Kong-ului a servit drept constituție după transfer.
Hong Kong-ul nu a fost niciodată o democrație, dar prin transferul de suveranitate s-a încercat să o transforme într-una: mai bine mai târziu decât niciodată, deși oficialii chinezi nu ratează ocazia de a spune că atunci când au recuperat Hong Kong-ul, acesta nu era democratic condus.

Ultimul guvernator, Chris (acum Lord) Patten și-a exprimat nemulțumirea că Margaret Thatcher nu a făcut mai mult pentru a asigura un viitor democratic pentru Hong Kong. Democrația ar fi fost cu siguranță în antiteză cu sistemul colonial, dar nu există popoare care să vrea să rămână sub dominație străină, chiar dacă aceasta este benignă.

Indiferent de restricțiile impuse, Hong Kong-ul este azi mai democratic decât a fost vreodată. Țările vest-europene nu mai sunt puteri coloniale și pot fi privite ca exemple. Beijing-ului îi este frică de a pierde controlul asupra Hong Kong-ului în fața unei conduceri alese în mod democratic. Studenții ce manifestează și adepții lor pot pierde în parte bătălia, dar asta nu înseamnă sfârșitul poveștii. Beijing-ul știe acest lucru foarte bine.

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

PoliticNicuşor Dan: Nu se pune problema ca stimulentele pentru nou-născuţi sau voucherele materna să nu mai fie plătite

EconomieCosmin Ghita: Societatea Nationala Nuclearelectrica launches the 2021-2023 Scolarship program “The Young Nuclearist”

ExternManuela Catrina: Despre #suveranitate tehnologica si #semiconductori. Cum poate #Romania contribui la acest efort european

SocialMarian Staș: Reportaj la singura școală rurală care va funcționa după programul lui Iohannis „România Educată”

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaDoina Banciu: Tradiție și continuitate în valorificarea patrimoniului imaterial, ediția I

EditorialAlina Bârgăoanu: 11 septembrie și noul Internet



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe