de Florina Vevera

Într-adevăr, UE dorește crearea unei piețe de electricitate unice și competitive. În ciuda unor neajunsuri, industria nucleară furnizează energie sigură, pe termen lung și cu zero emisii. Astfel, unele țări urmăresc construcția unor centrale nucleare ca parte a mix-ului de generare de energie.

În prezent, cele mai multe construcții noi sunt concentrate în China, Rusia și India. China, care a început construcția a două noi reactoare în Septembrie 2013, țintește la o capacitate de 40 de Gigawați până în 2020.

Cererea de energie la nivel global a crescut cu 3,4% pe an și se așteaptă să își continue creșterea cu peste 2,5% pe an până în 2030, pe aceeași linie cu creșterea PIB-ului, a populației și a industrializării.

Odată cu creșterea cererii continuă să se diversifice și mix-ul de combustibil pentru producerea de energie. Cărbunele și gazele naturale sunt încă dominante, dar ponderea petrolului scade gradual, iar ponderea resurselor regenerabile (inclusiv hidro) este în continuă creștere. Cu toate acestea, stocuri trebuie făcute. De exemplu, Marea Britanie este o insulă și electricitatea nu poate fi transportată ca atare din afara țării.

Dar există o competiție, inclusiv competiția prețului, ca de exemplu firmele străine stabilite în Marea Britanie, de exemplu EDF Franța – dar ei nu sunt implicați în producerea de energie nucleară.

Chiar și Germania pare a avea îndoieli în a renunța la energia nucleară, iar Franța nu vrea să renunțe (și nu-și permite). Germania, în ultimii ani, a evitat producerea de energie nucleară, dar a importat energie electrică generată nuclear din Franța, in ciuda faptului ca, in Franța, asimilarea de energii regenerabile nu este atât de masivă. Planurile de a folosi mai multă energie eoliană au fost reduse și reducerea taxei pentru casele echipate cu panouri solare a fost anulată. Pe ascuns, guvernul socialist s-a pregătit să reabiliteze vechile centrale nucleare (80% din consumul de electricitate al Franței este asigurat de centralele nucleare, iar o parte se exportă în Elveția și Germania), în ciuda opoziției Partidului Verde. Producția de energie nucleară are, bineînțeles, o amprentă de carbon minimă. Automobilele hibride au vânzări modeste datorită costului lor, iar automobilele electrice sunt aproape absente. Autobuzele au fost parțial înlocuite, în anumite orașe, de unele hibride, iar tramvaiele au înlocuit în parte autobuzele în alte orașe, dar, per ansamblu, efectul asupra emisiilor de CO2 este încă modest.

Contrar credinței generale, inclusiv a CE, introducerea masivă a energiilor regenerabile, încă din 2005, a avut un impact mai mare asupra reducerii emisiilor de CO2, decât încetinirea creșterii economice. La întâlnirea de la Belgrad (24 octombrie 2013), miniștrii energiei ai Comunității Energetice, au adoptat o listă de 35 de proiecte pentru energie de importanță strategică, reflectând efortul recent al UE. Se pare că companiile care exploatează gaze de șist vor trebui să se supună unui nou pachet de reglementări din partea CE.

Alte țări UE au făcut deja acest lucru, cum ar fi Marea Britanie și Franța. Schemele se dovedesc scumpe și nu foarte eficiente. Va fi interesant de văzut ce va face Germania.

Înainte ca Pachetul Climatic al CE să fie anunțat în 22 Ianuarie 2014, Comisia a lansat în timpul vacanței de Crăciun, o actualizare a trendurilor pe energie, transport și a emisiilor de gaze de seră până în 2050. Se pare că planul Europei de a reduce emisiile de gaze de seră va ajunge doar la jumătate din prima țintă de reducere stabilită. De notat totuși că descoperirile sunt bazate pe un scenariu în care economia merge ca de obicei.

Schema susținuta de UE, care este în vigoare din 2012, a fost la un moment dat considerată generoasă de către Comisia Europeană. În iunie 2013, guvernele de stânga au decis să oprească de la plată o parte din subvenții pe o perioadă de câțiva ani, o întârziere care se aplică la toți producătorii. Asociația Eoliană Română s-a plâns Comisiei legat de întârzierile subvențiilor. CEZ Cehia, care operează cea mai mare fermă eoliană pe uscat din Europa, localizată în România, s-a plâns că s-au schimbat retroactiv regulile și că sunt în conflict cu principiile de bază ale UE. O multitudine de investitori străini au sosit în România, mai ales în domeniul energiei eoliene, inclusiv CEZ-ul, Enel din Italia sau Energias din Portugalia.

În alte părți ale UE, in Germania, Marea Britanie și Spania, s-au tăiat, de asemenea, subvențiile pentru energiile regenerabile.

Mai multe țări au încercat deja de ceva timp să valorifice energia mareelor, dar fără succes până în acest moment. Cel mai mare proiect, începând cu 2011, a fost ”Usine Marémotrice de la France” din Franța inaugurată în 1966 de Charles De Gaulle și care nu a produs niciodată mai mult de 240 de megawați, la un preț necompetitiv. În august 2011 insa, ROK a inaugurat centrala de energie mareică, ceva mai puternică, de la Sihwa Lake, care produce 254 MW.

Anul trecut companiile britanice au prezentat echipamente pilot care sunt mult mai mici, dar mult mai eficiente.

România anunțat reducerea schemei de susținere a proiectelor noi pentru energie regenerabilă, eoliană, solară și a micilor hidrocentrale din ianuarie 2014 – arata o hotărâre de guvern – pentru a se evita o supra-compensare a producătorilor și pentru a limita creșterea de prețuri pentru industrie și consumatorii casnici. Subvențiile dădeau dezvoltatorilor certificate verzi sub forma unei cote anuale. Investitorii în energie verde câștigă odată prin vânzarea certificatelor și câștigă și când își vând electricitatea. Susținerea pentru proiectele solare a fost înjumătățită la trei certificate pe Mwatt, în timp ce micile centrale hidroelectrice vor primi 2,7 certificate pe MegaWatt în loc de trei.

Există o controversă legată de planul de acțiune al UE pentru energia oceanică, care se presupune că va aduce foarte mulți bani publici în buzunarele unora ca Alstom, EDF, E-on, DCNS și al Scottish Development International. Astfel de controverse apar de obicei legate de orice proiect finanțat de UE, ca și foarte costisitorul satelit pentru sistemul de poziționare Galileo, care încă nu a devenit operațional.