OraNoua.ro
Publicat în 20 ianuarie 2016, 15:40 / 298 elite & idei

Florina Vevera: Pietrele de hotar ale unui conflict internationalizat

Florina Vevera: Pietrele de hotar ale unui conflict internationalizat

de Florina Vevera

Care sunt consecințele politicilor intervenționiste americane în Orientul Mijlociu? Cele regretabile ar fi: destabilizarea Irakului (câțiva ani după retragerea trupelor), creșterea amplorii retoricii fundamentalismului islamic, apariția și dezvoltarea Statului Islamic – cu influențe în războiul civil din Siria, etc.

Insă, creșterea fundamentalismului islamic și a terorismului islamist nu sunt o consecință directă a intervenției SUA în Orientul Mijlociu. Fundamentalismul islamic modern este un tip de ideologie politico-religioasă, care a apărut în 1920, într-un moment în care SUA era practic absentă de pe scena Orientului Mijlociu. Principala mișcare islamică fundamentalistă, care a apărut la sfârșitul anilor 1920 este Frăția Musulmană, care a fost fondată în Egipt de către Hassan Al Banna. Ea a fost creată ca o mișcare politico-religioasă și socială, pan-islamistă. Deși s-a vrut a fi o mișcare internațională, acțiunea sa politică a fost mai mult limitată la Egipt, chiar dacă la sfârșitul lui 1940, era estimată la 500.000 de membri în Egipt, iar ideile sale erau răspândite în întreaga lume arabă. De prin 1936, Frăția Musulmană a recurs la terorism, opunându-se regulilor britanicilor și celor care le sprijineau, dar cu scopuri strict egiptene; apoi a renunțat la violență pentru un timp, în 1949.

Frăția Musulmană a salutat răsturnarea monarhiei egiptene din 1952. După o încercare eșuată de asasinare a Președintelui Gamal Abdul Nasser, în 1954, membrii Ikhwan au fost cei acuzați ​​și mii dintre ei închiși și, adesea, torturați. Gruparea a continuat, cu toate acestea, să se dezvolte în subteran. Acest conflict cu autoritățile a subliniat o schimbare majoră în ideologia Ikhwan, lucru evidențiat în scrierile unui membru proeminent al acesteia, Sayyid Qutb, cel care a devenit post-mortem unul dintre ideologii Al-Qaeda. Qutb a susținut Jihadul (lupta) împotriva societăților Jahili (ignoranții religioși), atât islamice cât și Occidentale, argumentând că au nevoie de o transformare radicală. Scrierile sale – ex. „Pietre de hotar”, 1964 – i-au  inspirat pe fondatorii multor grupări islamiste radicale, inclusiv pe Ayman Al-Zawahiri al Tanzim Al-Jihad, Gemaa al-Islamiya și pe mentorul lui Osama bin Laden, Abdullah Azzam.

Începând cu 1965, guvernul egiptean s-a îndreptat din nou împotriva Ikhwan, executându-l pe Qutb pentru acțiuni teroriste în 1966 și transformându-l astfel într-un martir pentru islamiștii din regiune. La începutul anilor 1970, Frăția Musulmană a renunțat din nou la terorism, dar a continuat să se opună atât regimurilor autoritare cât și principiilor democrației. Atunci, cei care nu erau gata să se lepede de terorism au fondat Gemaa Islamiya și Tanzim Al-Jihad. Gemaa (sau Jemaa) Islamiya a renunțat ulterior la terorism, dar Tanzim Al-Jihad(sau Jihadul Islamic) s-a alăturat Al-Qaeda. În timpul anilor 1980, Ikhwan a încercat să revină.

Al-Qaeda a fost fondată de Osama bin Laden, Abdullah Azzam și alții, la sfârșitul anului 1989, pe baza Maktab al-Khidamat, care a fost înființat pentru a coordona logistic luptătorii arabi împotriva ocupației sovietice (și care, indirect probabil, a primit fonduri americane distribuite de ISIS-ul Pakistanez, în conformitate cu propriile criterii). Al-Qaeda nu a fost inițial anti-americană și anti-occidentală. Nuanțele au fost introduse însă de Abdullah Azzam. Acesta apăra punctul de vedere conform căruia obiectivul principal al islamiștilor ar fi să răstoarne regimurile „apostate”, în timp ce bin Laden și susținătorii săi au crezut că aceste regimuri „apostate” au supraviețuit doar ca rezultat al sprijinului Vestului și că în primul rând trebuie să fie învins „inamicul de departe” – desemnat inițial ca fiind Statele Unite și Occidentul, în general, mai târziu ca fiind toți „evreii și creștinii ” – și apoi „inamicul de lângă”(prin răsturnarea regimurilor apostate). Susținătorii egipteni ai lui bin Laden l-au ucis pe Azzam, aparent fără permisiunea lui bin Laden, deși el nu i-a pedepsit pentru asta. Al-Qaeda aderă la o versiune a fundamentalismul islamic cunoscută sub numele de Salafism, care spune că musulmanii au început să meargă pe căi greșite la vreo două secole după moartea Profetului Islamului, și că societățile islamice ar trebui să se reîntoarcă la această Epoca de Aur a Islamului reprezentată de primele două secole. Dar versiunea lor asupra societăților musulmane de după moartea Profetului are puțin de-a face cu realitatea istorică: este o reconstrucție artificială a acelei perioade pe baza conceptului Salafist (de azi) asupra Islamului – care se opune statelor naționale (vrea o revenire la Umma, o comunitate non-statală a musulmanilor) și democrației, pe care ei o văd ca pe împărăția omului, când ar trebui să fie împărăția lui Allah. Umma ar trebui să fie condusă de un calif, ca după moartea Profetului (primii patru califi, cunoscuți sub numele de Rașidun), ce va fi onorat de toți musulmanii – cu excepția șiiților, care îl cinstesc doar pe ultimul dintre cei patru califi, Ali, un descendent al Profetului .

Trecerea lui Osama bin Laden la terorismul global împotriva Occidentului și regimurilor pe care le-a considerat ca fiind susținute de Vest a avut loc după invazia Kuweitului de către Saddam Hussein. El a cerut permisiunea autorităților saudite pentru a crea o armată de Mujahedini care să lupte împotriva Irakului, dar i s-a spus că acest aceasta ar fi fost doar o gherilă afgană și că luptătorii săi nu vor avea nicio șansă împotriva celor 2.500 tancuri ale Irakului. Și cum bin Laden era ferm împotriva oricărei prezențe militare non-musulmane, a plecat în Sudan, unde a fost pentru un timp susținut de către autoritățile de acolo și de ideologul islamist Hassan al-Tourabi. Al-Tourabi și-a schimbat ulterior opiniile politice și religioase și a început să se opună cu fermitate terorismului islamist. Mai târziu, și-a găsit refugiu și sprijin în Afganistan, alături de talibani.

Până la Operațiunea „Desert Shield”, SUA a avut puțin de-a face cu terorismul islamist, deși islamiști au criticat întotdeauna Vestul pentru sprijinul său acordat Israelului, pe care îl consideră nelegitim, și pentru sprijinirea – presupusă sau uneori reală, în timpul Războiului Rece – regimurilor autoritare în lumea musulmană. Statele Unite au avut puțin de-a face cu crearea Israelului, dar l-au recunoscut aproape imediat, urmate fiind de către Uniunea Sovietică. Câștigarea independenței Israelului a fost posibilă datorită armelor cehești, mai degrabă decât a celor occidentale, furnizate la ordinele lui Stalin, care a dorit la acel moment să exploateze animozitățile dintre Israel și Marea Britanie.

Al-Qaeda și alte ideologii similare se bazează pe promovarea cauzelor lor. Un prim exemplu, după Afganistan, a fost Bosnia.

Cea de a doua cauză celebră a fost Irak. Saddam Hussein și bin Laden nu s-au plăcut niciodată, și cu toate că dictatorul irakian l-a trimis odată pe fostul ofițer de informații, Farooq Al-Hijazi, să se întâlnească cu bin Laden în Sudan, aproape nimic n-a rezultat din aceasta întâlnire. Dar Jihadiștii au fost întotdeauna împotriva oricărei intervenții militare occidentale în lumea musulmană. Versiunea irakiană a al-Qaeda, Statul Islamic al Irakului, Statul Islamic al Irakului și Shamului, iar acum Statul Islamic se diferențiază de ideologia principală a al-Qaeda prin aceea că nu se opune democrației, ci vrea să distrugă Șiismul și locurile sale sfinte. Abu Musab al-Zarqawi, un militant islamist iordanian – ucis într-un atac aerian american – este tatăl a acestui feroce anti-șiism, care a fost prea dur pentru bin Laden și Zawahiri. Abu Bakr al Baghdadi îi împărtășește acest anti-șiism feroce. El nu mai respectă edictele lui Zawahiri și consideră că un stat non-național islamic trebuie creat chiar acum, și apoi el trebuie să se extindă în restul lumii musulmane, desființând frontierele naționale, fiind condus de el însuși, Califul Ibrahim.

Intervențiile americane în lumea musulmană nu au creat fundamentalismului islamic și nici terorismul internațional islamist, dar au creat condițiile pentru ca acesta să se dezvolte – creând puncte focale și oferindu-le o cauză faimoasă, pentru care să lupte. Fundamentalismul islamic, inclusiv forma sa Salafist-Jihadistă violentă, nu a fost creat de către SUA, nici de Occident. Este produsul evoluției foarte rapide a majorității societăților musulmane, în care nu se pot accepta prea multe aspecte ale modernității, ce se ciocnesc cu propriile concepții, acelea ale unui Islam încă retroactiv. În mod ironic, acesta este un produs al aceleiași evoluții care le-a creat, dar care riscă să le distrugă în cele din urmă. Lupta împotriva ideologiei al-Qaeda nu va fi câștigată cu drone, deși această luptă are un aspect militar, iar dronele sunt o armă foarte utilă în această dimensiune militară. Acest război va fi câștigat ideologic și religios de către însăși musulmanii.

Să spunem că regimul lui Saddam Hussein, care a ucis 650.000 de irakieni, care a pornit două războaie majore și altele mai mici, ar fi fost de preferat Statului Islamic, este comparabil cu a spune că ar fi trebui să-l fi păstrat pe Hitler și regimul nazist, ca cea mai bună apărare împotriva comunismului.

Se pare că strategia SUA în Irak a început să dea roade, lucru pe care nu-l putem afirma cu privire la acțiunile sale din Siria. Sprijinirea statului irakian este urgentă.

Ultima ora:

ObservatorAlina Rizi: Light in the park la Cluj

PoliticAnca Dragu: „Lucrurile se desfăşoară civilizat la USR PLUS”

EconomieDaniela Şerban: Cum va merge bursa

ExternAndreea Paul: Industria 6.0. O lecție de viziune finlandeză

SocialSorin Cîmpeanu, ales preşedinte al Agenţiei Universitare a Francofoniei

EvenimenteAlina Rizi: Light in the park la Cluj

CulturaMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

EditorialBarbu Mateescu: Puneți-vă centurile, pilotează PNL



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe