OraNoua.ro
Publicat în 8 aprilie 2015, 15:48 / 215 elite & idei

Florina Vevera: Următorul an în Ucraina

Florina Vevera: Următorul an în Ucraina

de Florina Vevera

Am afirmat zilele trecute că observ că sunt voci care dezbat criza din Ucraina cu tendința de a vedea lumea prin ochii vechii școli de relații internaționale și în termeni sistemici. Si eu caut o analiză solidă, care să spună, de exemplu, ce vor face actorii în teren, în funcție de interese, capabilități sau constrângeri și, care sa ofere soluții.

Totodata, am fost provocată să spun cum văd eu desfășurarea conflictului din Ucraina, în următoarele 12 luni.

Agresiunea împotriva Ucrainei (și înainte a Georgiei – căreia i s-a dat un răspuns slab) este de fapt o provocare la adresa ordinii, de după Războiul Rece, în Europa, așa cum este ea formalizată în mai multe tratate și acorduri de referință, începând cu Actul final de la Helsinki, din 1975 (din vremurile comunismului!), fundația OSCE, apoi Memorandumul de la Budapesta, din 1994 și Actul fondator al parteneriatului NATO-Rusia, din 1997. Prin ea se alterează complet securitatea Europei și s-a afectat grav arhitectura juridică de pace a continentului.

Personal mă simt foarte inconfortabil cu scenariile optimiste ale unora, care cred că înțelegerea de încetarea focului de la Minsk va fi respectată în cele din urmă și că Rusia își va retrage trupele și armamentul, că noi alegeri vor fi organizate în estul Ucrainei – care va beneficia de un statut ce va mulțumi pe toată lumea – și că ne vom putea întoarce liniștiți la treburile noastre. “Crimeea? Ce e aia? Oh, da, o provincie ucraineană care a votat că, de fapt, este rusă?” Putem să uităm de ea? De asemenea, mă simt inconfortabil și cu scenariile care văd Rusia înghițind tot mai mult din Ucraina și trupe rusești mărșăluind pe străzile din Kiev, ca un preludiu la un marș spre Vest, cu Occidentul fiind incapabil și / sau ne-dorind să reacționeze.

Ce se va întâmpla în următoarele douăsprezece luni nu va depinde de un singur actor unic, fie că este vorba de Rusia și aliații săi separatiști, sau guvernul ucrainean și armata, sau NATO, UE și SUA, ci de o combinație de factori. Acest lucru face predicția deosebit de dificilă. În această etapă, Rusia își menține intenția de a “neutraliza” Ucraina, împiedicând-o să devină membru cu drepturi depline al UE sau, bineînțeles, al NATO. Rusia își păstrează intenția de a controla prin separatiști Estul Ucrainei. Dacă separatiștii vor continua să mărșăluiască dincolo de Mariupol, lărgindu-și astfel teritoriul, va depinde în mare măsură de reacțiile Vest-ului și de cât de repede SUA va ajuta Ucraina.

In curând, Rusia ar putea ridica miza cu Republica Moldova și Georgia, cu scopul probabil limitat la doar să le împiedice să adere la NATO. Media reflecta avertismente și amenințări făcute de Rusia și la adresa altor state, din UE și NATO, inclusiv la adresa României.

In final, Rusia va face doar ceea ce poate. Cred ca președintele Putin nu are nicio intenție de a provoca un al treilea Război Mondial, deși ar trebui să se ferească sa creeze o situație incontrolabilă, în care actorii locali vor decide în locul lui. Rusia este, ea însăși, într-o situație gravă din punct de vedere economic, dar singura opoziție la acțiune sale “aventuriste” poate veni doar de la cei care-i sunt apropiați lui Putin și-l susțin (financiar și politic), care deși l-au sprijinit în ceea ce privește Crimeea, se uita acum la costul izolării de Vest. L-am auzit pe Evgheni Primakov, care a făcea un avertisment referitor la concentrarea excesivă a puterii economice la Kremlin, care, se pare, creează o concentrare similară a puterii politice. Putin nu s-a temut prea tare de Nemtov, și cu atât mai puțin se teme de Navalnii, care pe 12 februarie a făcut front comun cu ultranaționaliștii rusi, dar și asa, nu i se poate opune lui Putin.

Separatiștii și Moscova nu și-au abandonat scopul, care este de a controla Mariupolul și apoi de a-și extinde aria de control la “granițele” Crimeei. Aceștia respectă acordul de încetare a focului doar în părțile în care obiectivele lor au fost îndeplinite – iar mass-media pare să-și fi pierdut interesul cu privire la acest subiect. Vom vedea dacă UE va aplica sancțiuni suplimentare serioase atunci când Mariupolul este capturat de separatiști?!

Rusia amenință să folosească “forța nucleară” împotriva statelor baltice. Ea a dislocat deja arme nucleare tactice în Crimeea, dar un atac nuclear asupra Estoniei, de exemplu, ar contamina și parte din Rusia.

Potrivit FAS, SUA și Rusia au mai mult de 8000 de focoase nucleare, deși aflate în diferite stadii de pregătire. Fiecare are material fisionabil, o parte din acesta gata de asamblare. Datele exacte, publicate de Departamentului de Stat al SUA, se referă doar la cele dislocate, unde, doar cifrele rotunde, legate de lansatoarele dislocate sau nedislocate, sunt făcute publice. Acestea sunt cifre publicate de START, ce pot fi verificate în orice moment. Raportările arata ca Rusia are cam 2.000 de focoase nucleare tactice, în timp ce americanii: 500. Se încearcă reducerea numărului lor, dar, de asemenea, și înlocuirea acestora cu dispozitive mai avansate.

Unul dintre principalii factori decisivi pentru criza actuală va fi cât de mult va continua UE să se opună agresiunii Rusiei. Efectul sancțiunilor UE împotriva Rusiei este un factor multiplicator pentru orice sancțiuni posibile impuse de SUA. Nicio sancțiune a SUA nu va realiza prea mult fără sancțiuni aspre din partea UE. Din păcate, lucrurile nu sunt chiar roz, zilele acestea, nici în interiorul UE, cu Spania care a devenit și ea mai împăciuitoare sau atitudinea președintelui Cehiei. Pe plan intern, Mariano Rajoy calcă pe ace, deși cu o situație economică care se îmbunătățește, dar atât de încet încât mulți nu observă (și nu beneficiază de această îmbunătățire), cu mișcarea Podemos în creștere, care se inspiră din SYRIZA și separatismul catalan: Ucraina nu este principala sa preocupare. La Consiliul UE, Republica Cehă nu s-a opus sancțiunilor UE împotriva Rusiei, iar, din fericire, acest lucru este decis de guvernul ceh, nu de către președintele țării.

În lipsa unei atitudini puternice a UE, ambițiile lui Putin nu vor fi înăbușite. UE este cheia, pentru că sancțiunile UE afectează Rusia mult mai mult decât orice ar putea face SUA. Indiferent de cât de multe trupe rotește NATO în statele baltice, Polonia, Bulgaria și România sau de câte nave de război americane iau parte la exerciții în Marea Neagră, acest lucru nu este suficient. Poate ca, administrația Obama ar trebui să facă eforturi mai mari pentru a consolida poziția UE. Sancțiunile dublate de rotirea trupelor sunt singura armă pe care Occidentul a ales să o folosească în acest război cu Rusia. Însă, sancțiunile fără participarea deplină a UE nu vor rezolva problema. SUA s-ar putea să conducă această luptă, deoarece a condus și în lupta din fosta Iugoslavie, fiindcă acum ca și atunci, Europa este paralizată de îndoielile sale. Este de dorit?

Agresorul va merge doar atât de departe cât ii vor permite împăciuitorii. Dar dacă agresorul se lasă purtat de val, războiul devine o posibilitate puternică. Așa cum am mai scris de mai multe ori, un agresor care nu este oprit la tip merge atât de departe încât chiar și împăciuitorii vor încerca în cele din urmă să pună capăt agresiunii. Chamberlain – “împăciuitorul” – a fost cel care a declarat război Germaniei naziste, nu Churchill: Hitler doar și-a dus cuceririle prea departe. Diferența comparativ cu situația de astăzi, este ca Putin nu este Hitler, iar Hitler a fost pregătit să ducă un război atât în Vest, cât și în Est, în timp ce Putin nu vrea război cu Occidentul. Ar trebui totuși să-i fie amintit că o astfel de situație precum este cea pe care el a creat-o ar putea scăpa de sub control, ca urmare a acțiunii unuia dintre aliații săi locali.

Războiul rămâne un risc, chiar dacă nimeni nu-l vrea. Nu pot spune ce se va întâmpla, dar ceea ce pot spune este că, asa cum stau lucrurile acum, Ucraina s-ar putea transforma într-un gigant Cipru, adică o țară divizată, cu trupe străine pe teritoriul ei și cu alții care-i controlează 20 până la 30 la sută din ea, și eventual cu o forță ONU pe graniță (chiar dacă separatiștii o resping acum). O țară mare ca Ucraina, care este mult mai mare decât Cipru și nu este înconjurată de mare, care are aproape o treime din teritoriul său, direct sau indirect, sub control străin, nu mai este o țară independentă. O situație similară cu a Ciprului poate dura mai multe decenii – așa cum sa întâmplat cu Ciprul – fără perspective. Putin își va avea atunci scopul său de “neutralizare” a Ucrainei atins, adăugând un stat mare la șirul de state tampon, conforme, cu care vrea să înconjoare Rusia. Din păcate, unii în Europa accepta acest lucru ca fiind un rău mai mic decât alte situații posibile. Aceasta nu este o soluție pentru Ucraina; ci doar una pentru Rusia.

Din nou, nu voi pretinde că știu viitorul, dar în absența unui efort susținut din partea Vestului, care să fie dispus să plătească prețul – Nu există invitații la masa gratuite! Si toate acțiunile UE au un cost, nu numai pentru Rusia, dar, de asemenea, pentru UE. – situația va rămâne asa și, după un interval de timp, după ce toți se vor întoarce la treburile lor obișnuite, Europa va avea un „Cipru” gigant în mijlocul ei. Chiar mai rău, de fapt, fiindcă Rusia și-a anexat Crimeea, în timp ce Turcia nu ar putea în mod realist visa la anexarea vreunei părți din Cipru. Chiar mai rău, fiindcă Ucraina ar putea fi oprită de la aderarea la UE și intrarea în NATO. Dacă Europa nu se trezește acum, trezirea ei la realitate ulterior nu va fi gratuită.

In Actul fondator al parteneriatului NATO-Rusia, Rusia a fost de acord să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor din Europa, pentru a evita sferele de influență, și a recunoscut dreptul tuturor statelor europene de a-și alege mijloacele pentru a-și asigura propria securitate – în limbaj simplu, de a se alătura NATO – în schimbul căreia NATO s-ar abține de la staționarea permanentă de trupe combatante, suplimentare, considerabile, în țările membre NATO, riverane Rusia. Aceasta este legea în Europa și toți ar trebui să i ne conformăm, fiindcă este singura garanție a păcii permanente în Europa, prevăzută în Actul Final de la Helsinki.

Războiul Hybrid este un motiv de îngrijorare, deoarece, probabil, nu ar fi suficient pentru a declanșa art. 5 din Tratatul de la Washington: este pur și simplu prea mascat și înfiorător pentru a se defini un prag dincolo de care s-ar face acest lucru. Nu cred că țările din Estul UE și al NATO sunt în fata unui risc serios, dar Republica Moldova ar putea fi. Aparent, se fac pregătiri pentru a integra, în cele din urmă, Abhazia și Oseția de Sud în Federația Rusă peste protestele ineficiente ale Occidentului – și apoi, urmează Transnistria. Atunci Moldova va fi în fata unui mai mare risc. Gazoductul Iași-Ungheni va ajuta totuși Moldova sa-și reducă dependența de gazele naturale rusești.

Ultima ora:

ObservatorClaudiu Butacu: România nu poate lipsi de la Solar Decathlon!      

PoliticAntal Lorant: Yesterday we discussed and voted on an important law!

EconomieDaniela Șerban: Companiile incluse în BET AeRO vor fi punctate din acest an pentru interacțiunea cu investitorii, prin indicatorul VEKTOR

ExternMarco Badea: 84 de zile de când a început războiul pornit de Vladimir Putin în Ucraina

SocialAndreea Paul: Meseriile viitorului pentru copilul meu

EvenimenteVictor Vevera: ICI București a organizat prima ediție a conferinței internaționale în domeniul diplomației cibernetice – „Building global digitalisation: creating trust & security through cyber diplomacy”

CulturaDan Mircea Cipariu: Blues & poetry performance, în spațiul La Cave de Bucarest

EditorialMihai Anghel: Domeniile regale ale sufletului



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe