de Gabriel Biriș

În articolul din 6 septembrie am analizat modificările aduse prin Ordonanța de urgență nr. 119/01.09.2022 (OUG 119) la Ordonanța de urgență nr. 27/26.03.2022 (OUG 27). Titlul ales pentru analiză a fost justificat din cel puțin 2 motive :

• OUG 119 a fost aprobată de guvern fără niciun fel de consultări cu reprezentanții producătorilor, traderilor, distribuitorilor, deși impactul era unul semnificativ (s-a și văzut!), chiar și fără a se cere avizul CES  și
• Guvernul a ales – cu buna știință, să încalce prevederile TFUE (introducând o barieră – de fapt un zid! – la vânzare pe piața UE prin impozitarea diferită a traderilor pe piață internă vs. impozitarea traderilor care vând intracomunitar, prin raportarea excesivă a taxei la PZU ziua anterioară și fără acordarea marjei de 2%), deși, spre deosebire de Guvernul Orban al Ungariei, Guvernul nostru se declara pro-european…

Mi-am propus să analizez prevederile OUG 27 (așa cum a fost modificată de OUG 119) și în comparație cu prevederile recentei propuneri de Regulament al Consiliului privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie, propunere ce urmează a fi aprobată în curând.

De menționat că, fiind un Regulament (și nu o Directivă!), prevederile acestuia se vor aplica automat și în România, ceea ce va face ca o parte din prevederile OUG 27 să devină inaplicabile. În acest context, este greu de înțeles de ce Guvernul (care știa sau ar fi trebuit să știe ce urmează) a ales sa se grăbească cu OUG 119.  Putem înțelege OUG 119 doar prin prisma modificărilor la schema de compensare a prețului la energie, schema complet nesustenabilă din punct de vedere bugetar, nu însă și restul.

Continuarea, aici.