Adriana
Publicat în 14 mai 2012, 13:12 / 274 elite & idei

Gabriel Biriş: Legislaţia europeană este o invitaţie la fraudă

Gabriel Biriş: Legislaţia europeană este o invitaţie la fraudă

Se discută intens despre împovărarea firmelor şi despre nevoia de reducere a fiscalităţii, cele mai vehiculate măsuri fiind reducerea CAS şi scăderea TVA. Care dintre cele două soluţii ar putea fi adoptată, ţinând cont şi de actualul context economic?

– Eu cred că pot fi făcute amândouă. Trebuie să înţelegem că cea mai importantă sursă pentru creşterea veniturilor este lărgirea bazei de impozitare şi reducerea evaziunii fiscale. Nu o să putem niciodată să plătim impozite mici, dacă nu le plătesc toţi. Dacă cineva nu plăteşte, altcineva trebuie să acopere pentru diferenţă. Este, aşa cum spun englezii, everybody pays, everybody gaines.

Dar luăm întâi TVA. Creşterea abruptă, atât ca procent, 5%, cât şi ca şi cotă finală, de 24%, a fost cea mai mare făcută vreodată de o ţară europeană. Rezultatul acestei majorări abrupte a fost pe de o parte reducerea consumului, dar şi creşterea evaziunii fiscale. Credem că doar cu mici eforturi de îmbunătăţire a colectării, România poate reduce cota de TVA la 20%, fără a crea riscuri asupra bugetului. De asemenea, credem că datorită problemelor de colectare în industria alimentară şi pentru a reduce până la urmă stimulul de a face evaziune, trebuie introdusă o cotă redusă pentru alimentele de bază, dar şi pentru hoteluri şi restaurante. De asemenea trebuie lărgită aria de aplicarea pentru cota redusă la medicamente şi produse de diagnostic, pentru că este absurd să stimulezi consumul de medicamente şi nu acela de prevenţie a bolii.

 

– Se vehiculează şi ipoteza reducerii CAS cu 3-5 puncte procentuale, care ar trebui luată în calcul graţie efectului pozitiv rapid asupra economiei. Este posibil un astfel de scenariu?

– În privinţa sistemului contribuţiilor la asigurărilor sociale, înainte de a vorbi de reduceri de cote, trebuie să facem un pic de ordine în sistem. Adică, aşa cum este acum nu mai poate funcţiona, din varii motive. Sistemul de calcul şi colectare este subminat de excepţii. Pe de o parte avem o sarcină fiscală exagerată pe veniturile din contractele individuale de muncă. Având 44% contribuţii sociale, plus încă 16% impozit, poţi spune că ai fie 90% impozit, fie 48% procent din costul total al angajatorului. Din acest 48%, o parte merge pe impozite şi taxe, TVA, un pic pe accize, şi ajungi la concluzia că în economia reală se întorc pentru consumul de bunuri şi servicii în jur de 30 – 35% din 100. Ceea ce este prea puţin.

 

„Cuantumul CAS ţine nu atât de cât câştigi, ci mai ales de cum câştigi”

 

Ce trebuie făcut? Cred că obligatoriu primul pas este plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor sociale la un nivel rezonabil. Adică un nivel care să fie suficient de jos pentru a stimula conformarea voluntară, în special în rândul salariilor mari şi atunci poţi să spui fără teama de a greşi şi fără teamă de abordări populiste că o astfel de măsură în primul rând ar încuraja munca eficientă şi productivitatea. Pe lână plafonarea bazei de calcul a CAS, trebuie să ţinem cont şi de lărgirea bazei. În acest moment, cuantumul CAS ţine nu atât de cât câştigi, ci mai ales de cum câştigi. Atunci contribuabilul îşi modelează comportamentul în aşa fel încât să plătească cât mai puţin. Şi o să vă dau câteva exemple care să vă arate care este dimensiunea problemei. Peste trei salarii medii, ceea ce consider eu acum un prag foarte prudent, adică în jur de 1.500 de euro, poţi plafona plata CAS. Ce înseamnă plafon? Plăteşti x la sută contribuţii din cât câştigi, dar nu mai mult de 1.500 de euro. Împreună cu colegii de la Noua Republică am realizat o serie de calcule cu privire la modele economice care să susţină ce spunem, iar diferenţa obţinută prin lărgire a bazei de calcul şi prin plafonare ajunge să însemne în jur de 800 milioane de euro.

Eu cred că în maxim 6 luni după ce sistemul ar fi pus la punct s-ar vedea că este rezervă pentru a se reduce cu cel puţin încă 5% contribuţiile sociale. De data asta beneficiind toţi. Întâi faci ordine şi apoi, odată ce ai datele reale pe care să te poţi baza, poţi să reduci. Dacă ar mai fi redusă şi risipa banului public, care este generată de tot felul de abuzuri, de pensionări ilegale, probabil că de la 44% ne-am duce uşurel spre 35%, ceea ce ar putea chiar să facă România atractivă.

 

– Într-o perioadă de criză, este puţin sustenabil să fie adoptate ambele măsuri, şi reducerea TVA, şi scăderea CAS. Dacă ar fi să optaţi pentru una dintre aceste două soluţii, care ar fi prima?

– Aş începe cu reducerea TVA.

 

– În privinţa taxei pe valoarea adăugată, aţi declarat că forma în care este elaborată legislaţia europeană este o „invitaţie la fraudă”. La ce vă refereaţi?

– Afirmaţia poate părea exagerată, dar este foarte adevărată. Datorită tratamentului diferit aplicat la nivel european în tranzacţiile intracomunitare, atunci când vânzătorul şi cumpărătorul sunt din state diferite, se creează posibilitatea pentru intermediarul care achiziţionează din UE şi vinde în România sau alt stat european să fugă cu toţi banii. Este aşa numita fraudă de tipul missing trader. Aşa cum la tranzacţiile intracomunitare sistemul a evoluat până la nivelul la care taxarea inversă a devenit regula şi plata TVA în astfel de tranzacţii excepţia, în maxim 10 ani în Europa taxarea inversă va deveni regula. Adică TVA în orice achiziţie business to business, atunci când cel care achiziţionează are drept de deducere, nu se va mai plăti. Într-acolo mergem. Viteza depinde de cât de repede politicienii vor înţelege cât de mare este problema.

 

– În România s-a introdus începând de anul trecut taxarea inversă la cereale. A avut efectele urmărite?

– Aş prefera să explicăm întâi ce presupune acest sistem. Cum funcţionează TVA în business to business, în care cumpărătorul are drept de deducere. El merge de la cumpărător, la vânzător, vânzătorul plăteşte la buget, bugetul rambursează prin decontul de TVA cumpărătorului. Practic aceeaşi sumă de bani are trei puncte de circulaţie. Iar când banii circulă, cineva poate să îi fure. Măsurile de simplificare presupun că TVA se evidenţiază doar pe factură, atât TVA de plată cât şi deductibil, şi el nu mai circulă. Atunci nici nu mai pate fi furat. Avantajul este atât faptul că dispare frauda de tip missing trader (comerciant lipsă), dar dispare complet şi frauda de tipul rambursărilor ilegale de TVA. De fapt pentru asta a fost inventată măsurile de taxare inversă. În România s-a aplicat în sectoarele ultrasensibile, de genul comerţ cu produse agricole, fier vechi, cu material lemnos, unde nivelul de evaziune a fost întotdeauna foarte mare. El nu este o facilitate pentru comercianţi, ci o soluţie pentru limitarea neregulilor.

 

– Şi a eliminat frauda?

– Trebuie să vedem la următoarea recoltă. Măsura a venit după strângerea recoltei, când efectele s-au produs. O să vedem în vară cu cât măsurile de taxare inversă vor creşte veniturile. Eu bănuiesc că semnificativ.

 

– Tot în privinţa TVA, oamenii de afaceri solicită ca măsură de sprijin plata TVA la încasarea facturii.

– Nu cred că este posibil, pentru că sunt restricţii foarte mari la nivel de directive.

 

– Evaziunea a avut nevoie de o strategie la nivel naţional. Cum este posibil să duci evaziunea în România la nivel acceptabil?

– Dintre toate măsurile anunţate prin Ordonanţa 54 pentru combaterea evaziunii fiscale, una singură produs efecte. Eliminarea antrepozitelor la produsele accizabile. Practic astfel de antrepozite au rămas doar la producători, ceea ce a făcut ca acciza să nu se mai evapore şi să fie plătită. Toate celelalte măsuri din păcate au afectat doar contribuabilii corecţi: registrul operatorilor intracomunitari, perioada de 30 de zile la cesiunea părţilor sociale, Ordinul Ministrului Finanţelor cu privire la înregistrarea ca plătitor de TVA – pentru că au putut fi foarte uşor ocolite de evazionişti, nu au fost măsuri care să producă efecte. Aceea cu acciza da.

 

„Unori ai senzaţia că ANAF păstoreşte evaziunea”

Lupta împotriva evaziunii fiscale nu se poate face decât dacă există susţinere politică şi dacă lupta se abordează din toate părţile în acelaşi timp, atât din partea controlului comerţului cu produse accizabile, cât şi prin colaborarea cu asociaţiile patronale care au început să se plângă că sunt afectaţi de evazionişti, în special în zona pâinii. Evaziunea acolo este de 70%. Rompan a propus statului să oprească producţia timp de trei zile să vadă cine livrează pâine evazionist. Nu s-a dorit. Uneori ai senzaţia că ANAF păstoreşte evaziunea. Este şi unul dintre motivele pentru care fosta conducere a ANAF a fost recent decapitată. Este anormal să vezi lucruri că se întâmplă şi să nu iei măsuri.

 

– Şi fiindcă veni vorba de ANAF. S-a născut o nouă structură în cadrul acestei instituţii, cea privind controlul marilor averi. Cum credeţi că va funcţiona?

– Din păcate acolo legislaţia s-a născut cu handicap. Ce însemnă măsuri de control indirect? Înseamnă să compari cât a cheltuit cu cât a declarat venitul la impozit. Dacă sunt diferenţe mari, te duci să îl controlezi. Dar cum poţi să îl controlezi dacă nu ştii cât avea înainte de începerea perioadei de control? Cât era patrimoniul lui atunci? Nu trebuie să vezi dacă patrimoniul a crescut sau a scăzut. Pentru că omul poate să strângă în continuare fonduri din evaziune, dar să trăiască mai cu moderaţie, să nu se plimbe cu Mercedes, să nu iasă în evidenţă, dar el în continuare să facă evaziune. Ori o declaraţie iniţială de patrimoniu, deşi i-am spus ministrului de atunci că fără ea nu poate, nu a existat voinţă politică de a se introduce.

Articol integral, publicat pe www.evenimentul.ro

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieNovel Research, Editura Club România: Trenduri în reglementări financiare

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe