Există o metodă sigură de a câştiga bani mulţi, joburi mai bune, o avansare mai rapidă în carieră, sau invers, de a rămâne acolo unde sunteţi şi de a nu risipi ce aţi câştigat atunci când cei din jur sunt îndepărtaţi sau pierd într-o clipă tot ce au construit în jumătate de viaţă. Sigur, există şi o taxă de intrare aici.

Va trebui să renunţaţi la somn, să acceptaţi să deveniţi mai negru la faţă, să vă piară pofta de mâncare, să faceţi urticarie, ulcer şi psoriazis. De 20 de ani, în fiecare zi, ascult direct din gura celor care fac marile afaceri şi iau deciziile importante în România cum se întâmplă lucrurile, cine şi cum le face, de ce, cine pe cine şi cum deranjează, ce cred şi ce spun ceilalţi, cum reacţionează. Asta e meseria mea, să stau să ascult oameni. Mai pun şi eu nişte întrebări, apoi ascult din nou, şi tot aşa. Mai şi notez, sigur, că nu pot ţine minte chiar tot. La început tare mult m-am mirat să văd cum pot accepta oamenii să piardă, să piardă mult, uneori chiar foarte mult, sau tot, de-a binelea şi definitiv, aşa, într-o clipă. Şi conştient, adică asumat. Şi apoi m-am mirat să văd cât de mulţi sunt aceştia. Eu, cu formaţie de matematician şi cu reflexe de om inteligent, reacţionam cu instinctivă revoltă. Până când mi-am făcut o introspecţie serioasă, într-o noapte, şi am văzut că şi eu făceam asta în fiecare zi. E drept, mai mult subconştient, pentru că formaţia mea pozitivistă şi carteziană detecta o disonanţă cognitivă şi îmi păzea conştientul, că să nu mă streseze şi să ajung la spital înainte de vreme. Ca să nu mai spun şi că, făcând o analiză comparativă, nivelul măsurat la mine reieşea ca fiind, sistematic, mult superior mediei. Ei da, am văzut sute de oameni care şi-au ruinat definitiv cariere strălucite, trudite o viaţă întreagă, care şi-au pierdut din orgoliu femeile, bărbaţii, prietenii, şi minţile, unii dintre ei. Dintr-un orgoliu mic, uneori, nemăsurat, alteori, de moment sau cu statut axiologic, recunoscut şi asumat, sau, dimpotrivă, disimulat în spatele unor construcţii cognitive sofisticate, sau puerile în cazul celor mai puţin obişnuiţi cu raţionamentul abstract. Dar tot orgoliu, la urma urmei, fie că-l vezi din prima clipă, la suprafaţă, sau că trebuie să sapi adânc până să ajungi la el. Şi vorbesc aici de orgoliul mândru, dar, mai ales, de orgoliul vanitos (mic artificiu stilistic), fără obiect material. Şi apoi urmează orgoliul orgoliului, orgoliul în faţa orgoliului, care se autohrăneşte şi se autoîntreţine, se autojustifică, iraţional, absurd, demolator, devastator, hidos, cu nouă capete. Orgoliul de a-l vedea pe duşman că pierde ceva, oricât de puţin, chiar dacă tu pierzi însutit, voluptatea răzbunării, a răzbunării autodistrugătoare, demonstrative, în care arăţi teatral că nu îţi pasă cât pierzi şi tu, şi care răzbunare de sinucigaşă bravadă e mult mai „de efect” decât cealaltă, răzbunarea „normală”. Acum, una dintre principalele activităţi şi griji în meseria mea de recruiter şi de evaluator de oameni a devenit detectarea şi evaluarea orgoliului, a înrădăcinării şi acerbiciei lui, a desimii şi felului ieşirii lui la vedere. Şi, între două interviuri, mai stau şi mă odihnesc în fotoliul de la birou şi fac lista cu tot ce am pierdut în viaţă şi nu mai pot aduce înapoi: şi lucrurile mari, şi lucrurile mici, şi pe cele importante, şi pe cele mai dragi mie şi la care ţineam cel mai mult şi mai mult, toate pierdutele, aproape fără excepţie, sunt legate de orgolii. De al meu, adesea, sau de al celuilalt, uneori, când reuşeam eu să revin la starea de matematician şi să mi-l infrang – nu fără chinuri cumplite, e drept! – şi să mă port logic, că un om raţional şi inteligent, iar celălalt nu. Şi, dacă vreţi să câştigaţi bani, favoruri sau orice altceva, aveţi mare grijă de orgoliul celui din faţă, mai ales de al celor care sunt mai puternici. Dar să mă lăsăm pe mine şi să revenim la afaceri, pentru că mi s-a cerut să scriu articole din care cititorii să înveţe nişte lucruri practice. Aşadar, folositor în viaţă vă este să ştiţi că orgoliul are locul lui la temelia oricărei decizii de pe lumea asta, fie ea de afaceri, politică, personală, amoroasă sau de orice fel. Mult mai adânc ancorat decât vă închipuiţi! Şi, dacă vreţi să câştigaţi bani, favoruri sau orice altceva, aveţi mare grijă de orgoliul celui din faţă, mai ales de al celor care sunt mai puternici, care au în mână decizia lui da şi a lui nu, şi gândiţi-vă de o sută de ori înainte de a vă hotărî să-l înfruntaţi pe faţă. Momentele de euforie la vederea stupefacţiei de pe faţa puternicului trec repede, efectele pot rămâne toată viaţa, însă.

www.adevarul.ro