Tragedia Bucureștiului este paradoxală. Capitala României are unii dintre cei mai productivi oameni din Europa și una dintre cele mai proaste administrații publice de pe continent. Pe deoparte este capitala din Europa cu cea mai rapidă creștere economică din ultimii ani și cu un PIB pe Cap de Locuitor (ajustat la puterea de cumpărare) peste bună parte din capitalele europene – meritul, incontestabil, a celor ce muncesc zi-de-zi în București. Pe de altă parte, pe Indicele privind Calitatea Administrației Publice, elaborat de către Comisia Europeană, Bucureștiul este pe ultimul loc în UE – nu printre ultimele locuri – ci pe absolut ultimul loc.

Această disonanță se reflectă și în disparitatea dintre performanța economică a orașului și prețurile imobiliare. Bucureștiul se numără printre capitalele europene unde ai nevoie de mai puține salarii medii pentru a cumpăra un apartament. Acest lucru este bun pe de o parte – permițând bucureștenilor un acces mai facil la o locuință proprie. Pe de altă parte, prețurile imobiliare scăzute sunt și o reflecție a stării deplorabile în care se află capitala noastră – cu trotuare sparte de ani buni în buricul târgului, cu clădiri ce stau să cadă pe noi, cu mașini călare pe fiecare trotuar și cu poluare ce toarnă zilnic straturi de mâzgă și gri pe fațadele clădirilor și pe pereții plămânilor noștri.

Din păcate, perspectivele de viitor nu par a fi foarte roze și sunt șanse să găsim Bucureștiul la fel de gri și peste 4 ani. Trolii de pe rețele de socializare spun că orașul va primi primarul pe care îl merită. Noi credem că Bucureștiul merită mai mult și ne-am dori să avem o administrație publică care se ridică cel puțin la nivelul performanței economice a orașului.

Continuarea, aici.