de Gruia Bumbu

În dinamica dezvoltării unei națiuni capacitatea acesteia de a fi un partener de încredere într-o zonă geostrategică, complexă și provocatoare, este vitală pentru modul în care percepem viitorul. 20 de ani de parteneriat cu NATO sunt fără doar și poate indicatorul a cel puțin două chestiuni majore pe care merită să le amintim acum. Prima este legată de climatul de securitate pe care l-a asigurat în toți acești ani alianța euroatlantică pentru România într-un context în care zona Mării negre spre exemplu a devenit extrem de importantă pentru pacea în zona flancului estic al NATO iar cea de-a doua este legată de capacitatea de a furniza încredere din partea forțelor armate române în sensul în care procesul de profesionalizare a acestor structuri a dus la o relație partenerială deosebită la nivelul alianței.

România, a avut în toți acești ani, în NATO un sprijin care a însemnat procese complexe de profesionalizare, participare la misiuni internaționale care au vizat păstrarea unui climat de securitate pentru zone fierbinți ale globului fie că vorbim despre Afganistan sau despre Irak. Este fundamental să înțelegem că în foarte multe situații am fost nevoiți să plătim cu vieți omenești pentru păstrarea unor valori precum libertatea sau democrația, că nu a fost un drum ușor și că cei 20 de ani de când suntem membrii ai alianței au însemnat eforturi care se văd în societatea românească, ca parte integrantă a destinului nostru european și euroatlantic. NATO este pentru România declarația care specifică foarte clar căror valori ne raliem, ce înțelegem să apărăm și ce fel de construct sprijinim. Eu am susținut mereu această idee ca România să fie parte a unui spațiu în care libertatea individuală, democrația, drepturile fundamentale să fie respectate și apărate. 20 de ani de mebru cu drepturi depline al României au asigurat o stabilitate politică pe care o intuim mai greu acum și o viziune strategică pe termen mediu și lung indispensabilă dezvoltării sustenabile a țării. Din punctul meu de vedere cei 20 de ani care au trecut de la integrarea noastră în acest mecanism au presupus transformări fundamentale, România fiind azi, la finalul acestui parcurs un pilon de stabilitate pentru flancul estic al alianței. În acest moment, dacă suntem sinceri unii cu alții, România și Polonia reprezintă un factor major de stabilitate într-o zonă care ar fi arătat cu totul altfel dacă noi nu am fi fost membrii NATO.

Pentru mulți dintre noi acesta poate să fie un moment aniversar sau creșterea conștiinței asupra rolului și locului nostru într-un context în care securitatea zonei este vitală pentru continuarea reformelor de ordin economic și administrativ. În viziunea mea, pentru următorii 20 de ani trebuie să rămânem la fel de fideli garanției de securitate reprezentată de NATO și același furnizor de exemple de bune practici pentru națiunile care încă au tentația încălcării drepturilor și valorilor fundamentale pentru care unii dintre soldații români și-au pierdut viața.