Doamnelor și domnilor, onorați invitați, dragi prieteni, înainte de a începe scurta mea intervenție aș vrea să vă mulțumesc pentru ocazia de a vorbi în cadrul acestui eveniment. România următorilor patru ani, este în sine capacitatea noastră de a avea o viziune clară asupra dezvoltării durabile. Faptul că vorbesc azi, aici, este pentru mine, o formă de recunoaștere asupra faptului că ceea ce am spus de-a lungul anilor despre administrație, într-un context mai larg desigur, a fost de natură să sprijine efortul de democratizare a instituțiilor statului român. Nu este, cred, o noutate pentru nimeni, faptul că după recentul recensământ, principalul inamic al dezvoltării, vorba unui cunoscut sociolog, este demografia, mai precis cum arată structura pe vârste a populației României. Acum sigur că, eu provin din mijlocul singurei etnii care are spor natural pozitiv și iată că avem o contribuție importantă și în acest sens. În context însă, scăderea în volum a populației României, ne obligă ca în următorul ciclu electoral să procedăm la o reformă administrativă serioasă și conectată la realitățile momentului.

Adevărul în această epocă postadevăr pare că nu mai interesează pe nimeni dar eficiența statului român în următorul deceniu va depinde de creșterea capacității administrative și de o reconfigurare administrativă eficientă care să țină cont de specificul economic și cultural al fiecărei zone. Următorii patru ani sunt esențiali pentru ceea ce urmează. După integrarea noastră în structurile europene și euroatlantice, adevărul e, chiar dacă este incomod, că noi nu am mai avut niciun proiect de țară capabil să strângă în jurul său energiile creatoare ale acestui popor. Este momentul să revenim la această idee de proiect de țară, dar nu la nivel declarativ sau de campanie electorală. Cred că reforma administrativă a României, va trebui să fie principalul subiect de politică internă pentru următorii patru ani. Calitatea vieții noastre depinde de modul în care vom înțelege să sporim accesul populației la decizie.

În plan extern, pentru mine este clar, că va trebui să rămânem fideli valorilor europene și euroatlantice și să contribuim pe cât posibil, ca actor major, la securitatea în zona Mării Negre. În ceea ce mă privește, am mai spus-o și o repet, 20 de ani de NATO a însemnat pentru România 20 de ani de stabilitate chiar dacă prețul în vieți omenești plătit în teatrele de operații a fost evident mare. În contextul încheierii războiului din zonă și am curaj să vă spun că pâna la sfârșitul acestui an vom avea un acord de încetare a ostilităților cred că va trebui să ne concentrăm pe o axă a securității care să includă Polonia, Ucraina, Turcia și România într-un parteneriat regional care să confere României un statut special în raport cu aceste state. În următorii patru ani, România va trebui să rămână un factor de stabilitate politică, economică și militară în zonă sprijinind visul european al Moldovei și Ucrainei.

România următorilor patru ani, nu este așadar un demers de ghicire a viitorului ci capacitatea noastră de a construi o infrastructură politică și diplomatică, capabilă să confere credibilitate acestei țări. De-a lungul acestui demers, accesul la decizia politică trebuie să fie cât mai larg și cât mai incluziv cu putință. De-a lungul acestui demers trebuie să continuăm să oferim șanse egale, acces la educație pentru toți cetățenii României și să avem evident grijă să impunem criterii de performanță măsurabili și aplicabili. În rest cred că vom reuși să ne adaptăm așa cum dealtfel am făcut-o întotdeauna în ultimii 30 de ani. Mult succes, tuturor!

Gruia Bumbu