de Ioana Lupea

Dacă nu exista Clausewitz, analiştii români nu ar fi avut nicio grilă să interpreteze geniala machiavelica strategie a lui Victor Ponta de a scăpa de DNA. Şi pentru că Clausewitz n-ar fi existat, s-ar fi numit „strategia Genunchiul lui Ponta ” şi ar fi fost pomenită în veci. Nu ştiu dacă toţi cei care au scris că Ponta a fugit în Turcia pentru a scăpa de DNA realizează ridicolul interpretării..

Dosarul DNA este atât de slab şi subiectiv încât nici măcar un exil la Caracal n-ar fi necesar. O spun chiar inamicii premierului care înţeleg cât de cât că avocatura e o meserie liberală. Păcatul lui Victor Ponta e în altă parte şi se leagă de serviciile de sănătate, dar acelea acordate diasporenilor în ţările în care s-au stabilit. Şi dacă informaţia este reală atunci lovitura pe care guvernul o dă diasporei e mai grea decât dosarul lui Ponta la DNA , genunchiul tratat ca sfintele moaşte în Turcia sau resticţionarea dreptului la vot prin supraaglomerarea secţiilor de votare.

Nu doar Victor Ponta s-a tratat în stăinătate, a făcut-o şi Traian Băsescu şi mulţi alţi români pentru care statul a plătit 310 milioane de euro, din 2007 până în 2014. Şi nici opţiunea pentru servicii ortopedice nu este neobişnuită, 5,5% din formularele eliberate pentru tratamente în străinătate fiind pentru afecţiuni ortopedice, acestea fiind pe locul cinci după cele oncologice (38,08%), boli ale sistemului circulator (25,95%), afecţiuni pediatrice (9,66%) şi afecţiuni neurologice (5,95%).

În acest context putem spune că problema lui Victor Ponta este iubirea narcisică pentru propriul genunchi care putea fi tratat cu la fel de multă grijă şi profesionalism şi în România. Şi da, ăsta e un semnal negativ pentru sistemul autohton de sănătate, dat de altfel şi de fostul preşedinte Băsescu atunci când a ales să-şi opereze hernia de disc în Austria.

O altă informaţie legată de serviciile de sănătate în special şi de cele sociale în general este gravă, dacă se dovedeşte şi adevărată. Un lider al opoziţiei Radu Carp sugerează pe contul său de FB că guvernul României a ajuns la o înţelegere cu cel al Marii Britanii (şi probabill şi cu cel al Austriei) în privinţa portabilităţii indemnizaţiilor sociale. Ce înseamnă asta? Că indemnizaţiile sociale, toate inclusiv asigurarea de sănătate, vor fi plătite la cuantumul din România şi nu la cuantumul statului în care muncesc, cu forme legale, românii.

Acest fapt va fi de natură să precarizeze şi mai mult situaţia lucrătorilor români în străinătate şi creează o nedreptate socială uriaşă, iar dacă acordurile acestea au fost încheiate e posibil ca şi alte ţări UE în care trăiesc şi muncesc români să folosească precedentul şi să solicite înţelegeri similare care le-ar degreva bugete sociale  în detrimentul muncitorilor români. Aceste acorduri, dacă există, sunt o trădare a propriilor cetăţeni pe care guvernul e dator să-i apere oriunde s-ar afla aceştia.

Este evident că state precum Marea Britanie, Germania şi Austria care s-au plâns că românii le sărăcesc bugetele sociale au tot interesul să exercite presiune asupra guvernului de la Bucureşti pentru stabilirea unor acorduri privind portabilitatea. Dacă informaţia lui Radu Carp e falsă, în sensul că guvernul a spus DA, e clar că nu e o invenţie până la capăt şi că aceste demersuri există. Încheierea unor acorduri care să-i arunce pe românii din diaspora în precaritate perpetuă în timp ce premierul îşi plăteşte, probabil cu zeci de mii de euro, operaţia în Turcia, acesta ar fi adevăratul păcat al lui Victor Ponta.

adevarul.ro