de Ion M. Ioniţă

Trimiterea în judecată a premierului pune mari probleme de politică internă şi externă, dar o soluţie fezabilă pentru Palatul Victoria este departe de a fi găsită.

În plan extern, trimiterea în faţa Justiţiei a premierului Ponta creează vulnerabilităţi. Guvernul Ungariei nu ezită să bată fierul cât e cald, declarând că nu are de ce să ia aminte la spusele Bucureştiului, din moment ce prim-ministrul României este un client al tribunalelor. Decizia Ungariei de a construi un gard la frontiera comună cu România a stârnit protestele diplomaţiei de la Bucureşti. În loc de cooperare în chestiunea extrem de gravă a valului migraţionist cu care se confruntă UE, Budapesta consideră că sârma ghimpată va rezolva criza. Gardul la frontiera cu Serbia a  mutat fluxul migrator spre Croaţia de unde se va îndrepta tot spre Ungaria, din moment ce la această graniţă nu există încă un gard.

Să zicem că, în cele din urmă, Budapesta va reuşi, cu cheltuielile de rigoare, să fortifice şi această frontieră şi va avea un gard care se va întinde pe hotarul cu Croaţia, Serbia, România până spre Ucraina. Cine va păzi acest imens gard? Câţi jandarmi şi militari ar trebui amplasaţi pe sute de kilometri pentru ca bariera să nu fie trecută? Şi cu ce costuri?

Din păcate, argumentele României privind caracterul anti-european şi ineficient al unei asemenea soluţii sunt aruncate la coşul gunoi de guvernul maghiar care se foloseşte de situaţia juridică a premierului român. Şi ce poţi să mai zici?

La Bucureşti, Victor Ponta refuză să demisioneze. El are sprijinul propriului partid şi al coaliţiei de guvernare. Din motive conjuncturale, postul său pare pus la adăpost.

Liviu Dragnea se pregăteşte pentru obţinerea postului de preşedinte plin al partidului. El nu poate oferi puternicilor din PSD perspectiva ieşirii de la guvernare şi să spere că va fi votat la congresul din octombrie. PSD nu concepe să piardă puterea, mai ales că nu stă deloc rău în sondaje.

PNL a depus moţiunea de cenzură, dar partidul nu arată o hotărâre deosebită în a prealua guvernarea. Pare, mai degrabă, că  a înaintat moţiunea de ochii lumii, având cu totul alte planuri. Ca să treacă moţiunea, PNL are nevoie de sprijinul aliaţilor PSD, în special de voturile UNPR. Deocamdată, Gabriel Oprea îşi declară sprijinul politic pentru guvernarea Ponta şi, în acest caz, lucrurile sunt lămurite.

Ecuaţia de putere de la Bucureşti este nemodificată. PNL nu are forţa să dea jos guvernul,iar PSD ar renunţa la Ponta din raţiuni de imagine, dar nu vrea să plece de la Palatul Victoria.

Pe de altă parte, păstrarea lui Victor Ponta se dovedeşte costisitoare pe plan extern, scăzând mult capacitatea de negociere a României în probleme  importante, cum este în cazul conflictului diplomatic cu Ungaria.

Poate fi deblocată situaţia?

Din punct de vedere politic, schimbarea lui Ponta se poate face, dacă PSD va susţine o altă variantă care să i se pară avantajoasă. Asta înseamnă ca PSD să fie sigur că rămâne la guvernare şi după vacantarea postului de premier. Ori această asigurare nu poate fi dată decât de preşedintele Iohannis care a promis, însă, că îl va nominaliza pe Cătălin Predoiu pentru a forma noul guvern.

Deocamdată, cel puţin până la alegerea lui Liviu Dragnea la şefia PSD, şansele unei alte geometrii politice sunt extrem de mici.

adevarul.ro