de Ion M. Ioniţă

Invadarea Ucrainei de către forţele Rusiei, la ordinul preşedintelui Vladimir Putin, a reconfigurat lumea cu o viteză incredibilă, graţie şi rezistenţei eroice cu care urainenii îşi apără ţara. Mutaţiile la nivelul Occidentului şi ale întregii lumi libere definesc un nou moment de inflexiune în istorie, după sfârşitul Războiului Rece.

America s-a întors la rolul de lider în asigurarea securităţii europene, după ce mai bine de un deceniu, s-a vorbit despre pivotarea Statelor Unite spre Pacific. Practic, SUA revine la ceea ce a însemnat prezenţa sa în Europa, după 1945. Americanii îşi poziţionează trupele şi echipamentul militar în cele mai sensibile puncte ale Flancului Estic şi au condus discuţiile privind instituirea celor mai dure sancţiuni financiare şi economice la adresa Federaţiei Ruse. Sub atacul rusesc asupra Ucrainei, distanţa transatlantică nu numai că nu s-a mărit, dar a fost absorbită, fapt dovedit de unanimitatea cu care au fost luate deciziile pe cele două maluri ale Atlanticului.

Uniunea Europeană, la rândul ei, a suferit o transformare incredibilă, cu o viteză de neconceput, ţinând cont de obişnuinţa organizaţiei de a tăia firul în patru în conclavuri nesfârşite. Pentru prima dată în istorie, Uniunea Europeană a decis să livreze armament, inclusiv avioane de luptă, şi asistenţă finaciară unei ţări aflate în conflict, cum este Ucraina. Uniunea Europeană, deşi are înăuntru lideri care au jucat la două capete şi, cel mai probabil, vor continua să o facă, a acţionat rapid şi hotărât, atât în impunerea sancţiunilor, cât şi în furnizarea de ajutor Ucrainei. Nu în cele din urmă, propunerea privind posibila aderare a Ucrainei nu a fost aruncată peste bord, ca fantezistă, dată fiind agresiunea cu care se confruntă ţara. Ţinând cont de istoricul punerii în discuţie a proiectului de aderare al unei ţări, ceea ce poate lua ani de zile sau decenii, ceea ce se întâmplă este fără precedent. Parlamentul European a aplaudat în picioare discursul preşedintelui Volodimir Zelenski prin care cerea intrarea ţării sale în Uniunea Europeană şi solidaritate din partea europenilor, în timp ce un număr important de ţări UE solicită o procedură specială pentru începerea negocierilor de aderare a Ucrainei la Uniune. Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că ucrainenii sunt doriţi în Uniunea Europeană. Sigur, este doar o declaraţie, preşedintele Zelenski a semnat cerere de aderare sub bombardamentele ruseşti, dar înseamnă mult. Uniunea Europeană face primii paşi, dar semnificativi, în asumarea unei responsabilităţi geostrategice, pe măsura imensului potenţial economic şi de atractivitate pe care îl are.

Germania a depăşit o graniţă, deasemnea, istorică. Cea mai populată ţară a Uniunii Europene şi cea mai puternică forţă economică a continentului, a crezut că va avea numai avantaje dacă va susura dulce în braţele ursului de la Răsărit. Gazul ieftin rusesc pentru industria ultracompetitivă germană a fost un cântec căruia Germania nu i-a putut rezista. Germania s-a amăgit că, făcând concesii, va asigura pacea, iar gazul aşteptat să sosească în cantităţi şi mai mari pe conducta Nord Stream 2, va genera şi mai multă prosperitate. Atacarea Ucrainei a spulberat iluziile de la Berlin şi cancelarul Olaf Scholz a simţit asta pe propria piele în timpul vizitei la Moscova. Pacea în Ucraina a fost pierdută şi odată cu ea, Nord Stream 2. Germania a renunţat la poziţia  de a nu se implica şi a ridicat interdicţia de a nu fi  livrate arme germane Ucrainei. Schimbarea nu numai politică, dar şi de mentalitate produsă la Berlin este profundă.

Turcia, o ţară, care a avut un traseu de tip roller coaster cu Rusia lui Putin se repoziţionează luând în calcul închiderea Strâmtorilor pentru navele militare ruseşti.

Şi nu în ultimul rând Elveţia poate institui măsuri financiare şi bancare în privinţa bunurilor ruseşti. 

Războiul declanşat în Ucraina şi ameninţarea cu arma nucleară au schimbat lumea într-un mod de negândit înainte de 24 februarie 2022.    

www.adevarul.ro