Am participat recent, in calitate de invitat, la sedinta pe luna martie, a Colegiului de Excelenta in Afaceri, din cadrul Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania.

Printre altele, la lucrari fiind prezent un consilier al Ministrului Economiei, s-a discutat si subiectul “baietilor destepti” din energie.

Am profitat de prilej, pentru a lansa un apel catre participanti si anume acela de a renunta la aceasta incadrare, nemeritata,  pentru niste indivizi dubiosi, fara scrupule, cu birouri pe la Monte-Carlo sau cine stie prin ce alte zone exotice ale lumii, care, in anumite perioade istorice, politice si economice ale Romaniei, profitand de relatiile cu mediul politic, au reusit inselarea si devalizarea statului roman, prin incheierea unor contracte preferentiale, oculte, total in defavoarea statului, prin care, in baza ultimelor cifre vehiculate pe piata de profil, ar fi pagubit numai Hidroelectrica cu peste 1.5 miliarde euro.

Apelativul de baieti destepti, fara ghilimelele care au aruncat in derizoriu aceasta expresie, in mod cu totul nemeritat, il merita participantii la respectivul Colegiu de Excelenta in Afaceri, angajatorii si angajatii companiilor pe care le reprezinta, din toate regiunile de dezvoltare economica ale Romaniei, care produc, prin multa munca,  de multe ori prin sacrificii nevazute si nestiute, valoare adaugata in economia Romaniei, asigurand peste 70% din PIB, insa si impozitele si taxele care asigura functionarea statului.

Si deoarece in urma cu cateva zile, la 11.03.2012, am acordat un interviu revistei Q Magazine, pe tema “baietilor destepti”, denumit  Apune o epoca, a “baietilor destepti” , profit de ocazia ivita, pentru a posta articolul respectiv.

Apune o epocă, a „băieţilor deştepţi”

Iată că astăzi, poate mai devreme decât credeam, avem privilegiul să asistăm la un proces extrem de interesant şi incitant în acelaşi timp, apusul epocii, generic şi nedrept intitulată a „băieţilor deştepţi” din contractele cu statul.                                                                                                                                                                                 De ce nedrept? Este lesne de înţeles.  Adevăraţii băieţi deştepţi ai României, de 22 de ani în tranşeele economiei româneşti, cu multe şi variate cicatrice pe situaţiile lor financiare care amintesc de războaiele pe care le-au purtat (în principal cu statul, care le-a atârnat periodic, însă cu o frecvenţă demnă de o cauză mai bună, diferite pietre de moară de pe gâtul întreprinderilor lor), însă şi de crizele naţionale şi globale, nu merită să fie confundaţi cu nişte şmecheri ai tranziţiei, speculanţi de rangul al treilea, care s-au priceput la un singur domeniu, şi anume relaţiile cu politicul, generatoare de contracte imorale şi foarte profitabile pentru aceştia. Ce s-a întâmplat însă de am ajuns la acest moment, pe care mulţi dintre noi nu l-am mai crezut posibil, mai ales după acea prelungire a contractelor cu Hidroelectrica până în anul 2018? Răspund pentru cititorii Q Magazine la această întrebare invocând un mix de factori şi de situaţii care s-au ivit şi aliniat, ca şi planetele la un moment dat, poate la momentul potrivit, poate nu, vom vedea acest lucru în următoarea perioadă.

1 Criza economică şi financiară globală care a lovit România cu forţa distrugătoare a unui uragan mondial, afectând, prin planul de austeritate impus, întreaga construcţie a economiei naţionale, până la structura şi fibra acesteia. Acest lucru a cam încurcat afacerile celor care au transformat statul român în vaca lor de muls, supunându-i atenţiei şi în acelaşi timp oprobiului public. De aici până la rezilierea contractelor oculte şi oneroase, întreprinsă de Hidroelectrica, de exemplu, pentru că acesta este studiul de caz reprezentativ, care incumbă tot  portofoliul de nelegiuiri, nu a mai fost decât un pas.   2 Creşterea gradului de indignare, furie şi nemulţumire a populaţiei româneşti, în ton cu cea universală, sugestiv denumită, ca fenomen, The occupy movement, ceea ce a condus la o mai puternică implicare a acesteia în treburile statului, desigur, ca observator direct. Această implicare a făcut posibilă descoperirea, cu ajutorul nemijlocit şi direct al mass-media, a multor fărădelegi în ceea ce priveşte fraudarea statului prin contracte oculte sau drenarea banului public spre multe buzunare, atât private, cât şi politice.

3 Venirea la conducerea executivă a Guvernului României a unui nou prim-ministru, de forţă în accepţiunea mea, care prin profilul, fermitatea, exigenţa, moralitatea, pregătirea şi expertiza sa conferă premisele unei revoluţii sau măcar evoluţii în ceea ce înseamnă combaterea fenomenelor reprobabile din economia ţării. Semnalele transmise spre lumea „băieţilor deştepţi” din toate domeniile sunt extrem de clare, în sensul că aşa nu se mai poate, iar aceştia, sesizând pericolul, încearcă regrupări şi repoziţionări pentru păstrarea privilegiilor obţinute în trecut şi prelungite nepermis de mult.

4 Adoptarea la nivelul Uniunii Europene a Tratatului de stabilitate, coordonare şi guvernanţă în Uniunea economică şi monetară, care, prin impunerea echilibrului bugetar, în baza deja celebrului deficit structural de 0,5% din PIB, mai precis pentru România 0,7%, va conduce la transformări dramatice în ceea ce priveşte cheltuirea banului public sau gestionarea acestuia, cu certitudine această nouă stare nemaipermiţând existenţa unor contracte vădit în defavoarea statului.

5 Maturizarea şi  eficientizarea activităţii autorităţilor de stat care luptă împotriva structurilor ce fraudează banul public sau subminează statul ori economia acestuia, gen DNA, DIICOT, DGA, DGIPI, DCCO. Deja îndrăznesc, fiind prin structură şi cunoaştere extrem de pesimist în această direcţie, să cred că astăzi, în România, putem sesiza acel spirit din Italia anilor ’90, după asasinarea celebrilor magistraţi, Falcone şi Borsellino, în ceea ce priveşte răzvrătirea populaţiei împotriva fărădelegilor, avându-i complici pe reprezentanţi ai clasei politice, în paralel cu ofensiva fără precedent a structurilor de luptă enumerate mai sus, împotriva „băieţilor deştepţi” cam din toate domeniile.

Trebuie reţinut şi aspectul potrivit căruia, dacă nici planetele nu pot sta aliniate la nesfârşit, ce să mai spunem despre instituţii şi oameni, adică doresc să subliniez că această perioadă trebuie exploatată ca o oportunitate, la maximum, pentru a nu acorda timpul necesar celor foarte deranjaţi astăzi să se regrupeze, repoziţioneze şi să câştige eventual şi supremaţia în lupta cu autorităţile statului.

Aceşti indivizi, de cea mai joasă speţă, trebuie slăbiţi prin ruperea definitivă a legăturilor şi a racordurilor la contractele privilegiate şi favorizante cu statul, astfel încât ele să nu se refacă sub alte forme mai rafinate şi greu de depistat, care să producă noi şi noi pierderi statului, adică nouă, tuturor, celor care-l populăm. Să încurajăm acţiunile autorităţilor statului şi să nu încercăm să le aruncăm în derizoriu, aşa după cum suntem obişnuiţi, pentru că astfel de momente sunt extrem de rare. Dacă nu, să îi includem pe „băieţii deştepţi” ai României în manualele de învăţământ ca mutant jalnic al rasei umane, în perioade de tranziţie, veritabile căpuşe sau carii  ai banilor publici, care erodează infrastructura necesară existenţei civilizate a naţiunii din care facem parte şi să-i studiem. Însă nu cred că dorim acest lucru, aşa că să considerăm epoca lor la apus, iar noi să tragem cortina de final peste feţele lor hâde şi dizgraţioase.

Articol publicat pe www.blanculescu.ro