Pentru a nu mai repeta greselile de la prima privatizare a companiei Cupru Min, statul ar trebui sa introduca o garantie de 10% din valoarea contractului, pentru ca „firme de apartament” precum Roman Cooper sa nu mai incurce socotelile. Analistul economic Ionel Blanculescu sustine ca actuala varianta a privatizarii Cupru Min nu reprezinta un esec, ci un „dus rece” al factorilor de raspundere de la Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI).
Blanculescu este de parere ca cei care au organizat licitatia nu au dorit privatizarea Cupru Min, pentru ca la 31 decembrie 2011 a expirat autorizatia de mediu, deci, nu ai cum sa vinzi un produs expirat. „Pe 27 octombrie anunti ca vrei sa vinzi produsul, vin 18 companii mari la licitatie, care iau act ca pe 13 decembrie, deci cu 17 zile inainte de licitatie, produsul pierde autorizatia de mediu, deci devine expirat”, a subliniat Ionel Blanculescu.
Baietii destepti din industria miniera
El sustine ca a fost o manevra a baietilor destepti din domeniul cuprului, care nu aveau niciun interes ca aceasta companie sa fie privatizata, ci sa ramana in continuare in proprietatea statului pentru a fi „mulsa” de ei. Analistul sustine ca Roman Cooper a fost creata la peste o luna de zile dupa ce a fost publicat anuntul de privatizare in Sistemul Electronic de Achizitii Publice. In plus, Blanculescu sustine ca aceasta companie a fost creata cu un capital de patru milioane de dolari canadieni, are profit de un milion de dolari canadieni si pierderi de inca un milion de dolari.
Analistul economic considera ca la urmatoarea privatizare a Cupru Min, in caietul de sarcini ar trebui sa fie stipulate clauze care sa nu mai permita unor „firme de apartament” sa participe la privatizarea unor companii din domenii strategice. El este de parere ca situatia va fi rezolvata prin redactarea unui caiet de sarcini care sa respecte procedurile europene de licitatii, nu sa fie contrafacut, ca precedentul.
Garantie de 10% din valoarea estimata a contractului
Blanculescu sustine ca in acest caiet de sarcini ar trebui sa se gaseasca cel putin doua elemente definitorii. In primul rand, o scrisoare de garantie de participare la licitatie de cel putin 10% din valoarea estimata a contractului. Acest lucru, considera analistul, are menirea sa-i opreasca pe cei care nu vor sa participe la licitatie, ci doar sa incurce lucrurile.
Blanculescu sustine ca exista o intreaga industrie „neagra” a licitatiilor, unde companiile mici isi vand locurile, fac contestatii, iar o garantie de 10 milioane de euro nu poate fi adusa decat de o companie mare, care poate face fata cerintelor de la Cupru Min.
O a doua masura propusa de Blanculescu este interzicerea companiilor care nu au nicio legatura cu industria mineritului si care, de cele mai multe ori, se transforma in simpli speculanti.
„Cand statul vrea sa vanda un produs, el trebuie sa aiba toate autorizatiile la zi, nu sa supuna investitorul la chinurile pe care le suporta Rosia Montana de 14 ani de zile”, considera Ionel Balnculescu. El sustine ca principalul vinovat de situatia creata la Cupru Min este conducerea de la Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI), care a organizat aceasta licitatie.
Confuzie si proasta organizare
Valentin Ionescu, fost ministru al Privatizarii, este mai transant in ceea ce priveste problema privatizarii Cupru Min. El sustine ca in cazul de fata, a avut loc o confuzie si o proasta organizare a acestei licitatii, iar guvernul nu face decat sa caute o solutie de iesire din impas. „Un lucru prost facut de la inceput nu are cum sa dea rezultate. Cate input-uri dai, cu atatea iesi”, considera Ionescu.
El este de parere ca Romania a ratat cinci ani de privatizare, pentru ca, spune el, de la BCR incoace nu s-a mai intamplat nimic interesant pe aceasta piata. Valentin Ionescu sustine ca in timpul crizei, s-au facut tranzactii financiare mai mari decat inainte de declansarea acesteia, deci bani exista, iar Romania nu a stiut sa profite de acest lucru. „S-au cautat tot felul de subterfugii pentru evitarea marilor privatizari, iar acum asistam la o comeptitie intre PDL si Opozitie, in ceea ce priveste acuzatiile reciproce”, considera Ionescu.
Hazard si improvizatie
Din tot acest conflict sifonata iese Romania, care a pierdut competitia privatizarilor, sustine Ionescu, oferind exemplul Poloniei, care a vandut in fiecare an active in valoare de sase miliarde de dolari.
„Noi batem pasul pe loc pe motiv ca este criza, ca nu vindem averea poporului, in timp ce in UE se vand active de 44 de miliarde de dolari pe an”, sustine Valentin Ionescu. El considera ca, din cauza lipsei de coerenta la nivel decizional, pe viitor, orice vanzare de active sau de companii ale statului nu va fi decat rodul hazardului, intamplarii si improvizatiei.

Articol publicat pe www.business24.ro