de Ionel Blănculescu

Nu mai este un secret pentru nimeni, cel putin asa cred, ca proiectul „managementul privat la companiile de stat” se dovedeste un esec de proportii.

Nu acelasi lucru se poate spune si suntem in acest caz in fata unei surprize placute, despre reorganizarea judiciara, in cadrul procedurii de insolventa, o veritabila restructurare la nivelul companiilor de stat, practicata de specialistii marilor case de insolventa din Romania.

Cazul Hidroelectrica de astazi, care s-a transformat in referinta pentru aceasta industrie si chiar intr-o poveste de succes, pana la acest moment si speram cazul Oltchim de maine, trebuie sa reprezinte studii de caz, din care sa se extraga concluziile ce se cuvin pentru sectorul restructurari, la nivelul companiilor de stat.

Poate prima intrebare pusa este, de ce reorganizarea judiciara confera probabilitate mare de succes la nivelul restructurarii companiilor de stat, sector intangibil in ultimii 23 de ani, din motivele cunoscute, pe care nu le mai dezvolt acum, din ratiuni lesne de inteles, ce tin in special de jena?

Un posibil si probabil raspuns ar fi ca, articolul 86 din Legea 85/2006, a insolventei, modificata si completata ulterior, prevede posibilitatea ca, administratorul judiciar, „in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat acele contracte nu vor fi executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate”.

Altfel spus, este singura procedura in care se poate realiza decapusarea companiilor de stat, de atat de cunoscutele contracte, care au parazitat sectorul de stat al economiei romanesti in ultimii 23 de ani.

Asistam in aceste zile la un demers jenant si periculos, in acelasi timp, in care se incearca, de catre cei care si-au pierdut privilegiile, de peste 1,2 miliarde de euro, asa zisii „baieti destepti”, in detrimentul intregii populatii a Romaniei, folosirea justitiei romanesti, in oprirea eforturilor de restructurare a companiilor de stat.

Este contestata in fapt Legea 85/2006 a insolventei, in special articolul 86 al acesteia, care permite administratorului judiciar, sub autoritatea judecatorului sindic si a adunarii creditorilor, fara nicio posibilitate, inclusiv politica, de interventie si influentare, sa desfasoare ampla operatiune de decapusare sau deparazitare a companiilor de stat, de contractele dirijate si preferentiale, care au facut din sectorul economic de stat al ultimilor 23 de ani, vaca de muls a „baietilor destepti”, care in fapt nu sunt decat niste replici palide a adevaratilor baieti destepti din economia romaneasca, cei din primul rand si top al platitorilor de taxe si impozite la bugetul de stat, care au sustinut acest stat si in cele mai grele momente din evolutia sa, odata cu criza economica care l-a lovit, in anul 2009, importata de peste tot.

Pe 23 ianuarie 2013, cand pentru prima data in 23 de ani, asistam la succesul unei operatiuni de curatare a sectorului companiilor de stat, prin exemplul Hidroelectrica, se incearca, prin intermediul justitiei romanesti, ca ultima posibila citadela in calea adevarului si dreptatii, anularea prin instanta a tot ceea ce s-a intreprins pana in prezent.

Zeci de contestatii, atacuri directe la administratorul judiciar, solicitandu-se acestuia daune materiale de sute de milioane de euro, numai ca acesta sa inceteze, prin descurajare si intimidare, ampla operatiune de decapusare la Hidroelectrica, toate se vor judeca pe 23 ianuarie.

Justitia romana are astazi o mare responsabilitate, chiar istorica, in stabilirea adevarului si pentru noi, contribabilii pereni, a dreptatii. Daca va permite mai departe continuarea pe aceasta cale a restructurarii companiilor de stat, prin respingerea „contestatiilor otravite”, atunci vom putea extinde metoda si la restul sectorului economic de stat, singura capabila sa-l deparaziteze cu succes, astfel incat profitul aferent celor 10 miliarde de euro produse anual, sa ramana la Bucuresti si nu sa ia calea Monte Carlo sau Saint Tropez.

Daca justitia romana nu va respinge respectivele contestatii si va permite sacrificarea primului administrator judiciar, care si-a asumat cu mare curaj aceasta uriasa responsabilitate, aruncandu-i in spate povara despagubirii „baietilor destepti”, cu sute de milioane de euro, de fapt din banii nostri, atunci vom putea solicita acesteia respingerea si a unei ultime contestatii, colective de aceasta data, apartinand poporului roman, prin care acesta contesta vehement introducerea Romaniei in faliment.

Pe cale de consecinta, justitia romana trebuie sa evite aruncarea statului in starea de faliment, atat de dorita de catre cei carora le place sa pescuiasca in ape tulburi, dupa un exercitiu consistent de 23 de ani.

http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/invitatii-ziare-com-ionel-…