Am sa incerc sa ma indepartez de stilul scolastic si chiar clasic, in ceea ce priveste prezentarea domeniului evaziunii fiscale, am facut-o de atatea ori, incat de aceasta data imi propun sa efectuez o introspectie a domeniului, o forma mai rafinata de abordare a acestuia.

Un prim aspect vizeaza corelatia intre cauza si efect. Trebuie sa fim constienti ca ceea ce se petrece astazi in domeniul clamat al luptei impotriva evaziunii fiscale vizeaza aproape in exclusivitate efectul, prin diseminarea fortelor, mijloacelor si energiilor spre mii si zeci de mii de puncte suspectate a produce fapta neincriminata inca, spre deliciul centrelor de comanda ale evaziunii fiscale. Este ca un teatru al absurdului, unii se fac ca lupta impotriva evaziunii fiscale, iar altii isi rad in barba de neputinta respectivilor. Dovada a ceea ce spun este ca anual Romania pierde 18 miliarde de euro din evaziune fiscala, adica cam 14 % din PIB. Desigur, sa nu va inchipuiti ca vreodata vom putea recupera suma in integralitatea ei, realist vorbind, s-ar putea considera  ca si performant un nivel de 50 % din aceasta, adica 9 miliarde de euro, care ar putea ajunge anual la buget. Daca acest flagel ar putea fi redus, daca s-ar dori cu adevarat, atunci nivelul veniturilor in PIB ar creste de la max 33 %, astazi si ieri si alaltaieri,  la normalul european de 40-45%, nu indraznesc sa visez la mai mult, ca nu suntem nordici, suntem cum suntem.

Un al doilea aspect ar viza metoda, ce-ar insemna sa schimbam metoda, sa nu mai actionam impotriva efectului, ci a cauzei, sa facem un exercitiu de imaginatie: evaziunea fiscala vizeaza acele domenii, cu viteza mare de rotatie, cu pondere semnificativa, care se adreseaza de preferat populatiei intregi: petrol, alcool, cafea, tigari, cereale, produse alimentare, legume, fructe, medicamente etc. Pentru realizarea ei este nevoie de inteligenta, care se regaseste in niste centre de comanda, dotate cu tot ce trebuie: economisti, finantisti, avocati, persoane de decizie in administratiile centrala si locala, tot ce-am enumerat pana acum insemnand bani si influenta  si “creierul”, bineinteles, adica “creatorul de evaziune”, vezi cazul “baietilor destepti” din energie, care au fost intr-atat de “prosti”, incat sa lucreze aproape la lumina, la vedere, crezand ca puterea lor va fi vesnica, ceea ce se pare ca nu corespunde cu realitatea. In cazul evaziunii fiscale a celor 18 miliarde de euro pe an, “creierele” despre care vorbeam nu au facut prostia sa ceara in piata publica prelungirea actelor lor reprobabile pana in 2018, asa ca acestea continua sa lucreze eficient sub acoperire, producand ravagii in bugetul de stat si aruncand Romania pe un nemeritat ultim loc in ceea ce priveste contracarea acestui grav flagel.

O actiune eficienta ar insemna distrugerea acestor centre de comanda, care pe toate domeniile de interes, importante, in toate regiunile tarii, nu ar numara mai mult de 50 de locatii, odata cu acestea devenind inoperante sinapsele, legatura cu efectul, adica cu acele mii si zeci de mii de puncte de diseminare a flagelului, impotriva carora este contraindicat sa te indrepti, din ratiunile prezentate mai sus.

Cum actiunea chiar vizeaza un adevarat razboi, pentru a asigura succesul acesteia, este nevoie in primul rand de abordarea in forta si concentrata a marii evaziuni fiscale, mica evaziune fiscala, plevusca o lasam pentru alta perioada, ne concentram pe combaterea marii evaziuni fiscale, prin simpatie o vom reduce si pe cea mica, insa nu acesta este obiectivul nostru principal, vorba unora, sa lasam Romania sa supravietuiasca.

De ce este important sa arunci “creierele” evaziunii fiscale cat mai repede si pentru o perioada cat mai indelungata in puscarie, fara posibilitate de eliberare conditionata, de continuare a conducerii retelei din inchisoare, nu mai vorbesc de ideea suspendarii pedepsei? Costurile de toate felurile, inclusiv umane, pentru a reusi destramarea retelelor de care discutam sunt mari, durata de asemenea, chiar ani de zile, cu ofiteri specializati actionand sub acoperire, deci cu sacrificii foarte mari, nu ne putem permite un succes, care printr-o rapida eliberare din inchisoare a “creierului” sa se transforme, ca de atatea ori pana astazi, intr-un esec, prin refacerea retelei, care sa aiba o putere si mai mare. Odata cu izolarea “creierului”, o adevarata constructie, complicata, la nivel national si international, se destrama, cu efecte benefice asupra sanatatii sistemului fiscal, sa nu mai vorbim asupra bugetului de stat.

De ce continui sa consider marea evaziune fiscala o crima? Simplu, pentru ca cele 18 miliarde de euro deturnate anual ar putea sa opreasca moartea a mii si zeci de mii de oameni, afectati de precaritatea sistemului romanesc de sanatate, de infrastructura romaneasca, de un sistem educational, de asemenea precar, iar alte milioane de oameni si-ar putea prelungi si normaliza viata, printr-un nivel de trai corespunzator si nu total inadecvat astazi, in raport cu bogatia Romaniei. Romania ar reusi sa aiba si ea, la fel ca celelalte state civilizate din UE, pensionari activi, mai sanatosi, pentru ca ar putea si acestia, ceea ce astazi nu-si permit, inclusiv sa calatoreasca pe toate meridianele pamantului, sa se bucure de aceasta ultima parte a vietii, dedicata numai lor insisi si nu sa-si manance ultimii ani de viata in saracie si nefericire locala.

Odata ce ar deveni prioritate nationala, lupta impotriva evaziunii fiscale ar fi incadrata in alta structura de importanta. Sa facem un nou exercitiu de imaginatie: sunam la 112 si anuntam o crima, toate organele se mobilizeaza, se blocheaza sosele, sirene, criminalisti, IML si multe altele. Sunam din nou si anuntam o mare evaziune fiscala, ce credeti ca veti primi raspuns din partea cealalta, probabil “vedeti-va domnule de treaba, va arde de glume, noi ne ocupam aici de probleme serioase, nu mai tineti ocupat firul, vedeti ca puteti primi si amenda pentru aceste glume nesarate”.

Acesta este momentul in care ne aflam. Lupta impotriva evaziunii fiscale este inca o gluma in Romania, priviti un pic la vecinii italieni: in loc de 1000 de angajati in Garda Financiara, au 60.000, de dotare nu mai vorbim, ca va stric ziua. Institutia este autonoma, militarizata, avand o forta la nivelul societatii italiene cum probabil numai Procuratura si Carabinierii o mai au. Esti intampinat inca din aeroport de infricosatoarea sigla “Guardia de Finanza”, insieme per la legalita. La un PIB de 1500 miliarde euro, Italia a ajuns la o evaziune fiscala de 121 miliarde de euro, adica 8 %, cam jumatate ca la noi, in conditiile in care Italia este ravasita de mai multe mafii, fata de care cartoforii nostri ar pali.

Nu va mai dau exemplu american, ar fi de prisos, sau cel german.

Insa, semnalul transmis de Prim Ministrul Razvan Mihai Ungureanu, inca din primele zile de mandat, de declansare serioasa a luptei impotriva evaziunii fiscale, pare un moment propice, atat de necesar, pe care societatea romaneasca trebuie sa-l exploateze, deoarece o va ajuta sa traiasca mai bine. De ce spun acest lucru? Deoarece a solicitat imperativ, ca in 60 de zile, la bugetul de stat sa ajunga 1.5 % din PIB, adica vreo 2 miliarde euro. Desigur, pentru orice om inzestrat cu o inteligenta cel putin medie, este clar ca aceasta suma nu are cum sa ajunga la buget in timpul stabilit, posibil o parte din ea, ci ca reprezinta un mesaj si un test in acelasi timp, care vrea sa transmita ca se cunoaste amploarea fenomenului evaziunii fiscale in Romania si ca se doreste exigenta deosebita in ceea ce priveste contracararea acestuia. Probabil ca cei care nu au inteles mesajul si necesitatea schimbarii abordarii modului de lupta impotriva evaziunii fiscale, cum ar fi cei ce defilau pe televizoarele patriei duminica, luptand cu floraresele de prin piete sau cautand prejudicii de 20.000.000 euro prin oalele din gospodariile Strehaiei, noul epicentru al evaziunii fiscale in Romania, il vor intelege pe propria piele, timpul pentru acestia ajungand la final, tara noastra nemaiputandu-si permite sa piarda nici macar o singura zi din lupta impotriva acestui flagel, national si chiar international. Sa privim chiar la eforturile Greciei, un stat pana mai ieri extrem de permisiv cu evaziunea fiscala, astazi, unul dintre campionii luptei cu aceasta si chiar nu glumesc cand afirm ceea ce afirm.

Daca, sa presupunem ca lupta impotriva evaziunii fiscale ar deveni prioritate nationala, ceea ce chiar cred ca este posibil si chiar probabil, cu noul Prim Ministru, pasul imediat urmator ar fi sa asiguram platforma corespunzatoare de actiune. Ce inseamna acest lucru? 4 elemente clare si simple:

1. A lupta eficient si discret impotriva cauzei si nu a efectului;
2. A intari efectivele de lupta si infrastructura necesara de actiune, de exemplu, prin incadrarea a 500 de femei, comisari de garda financiara, economisti si juristi, insa nu numai;
3. A coordona, de la nivelul Primului Ministru, printr-o structura specializata, toate institutiile statului care actioneaza pe acest front: Garda Financiara, ANAF, Oficiul pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor murdari, Directia de combatere a crimei organizate, DGIPI, DGA, ultimele trei din MAI, in cooperare cu DIICOT, SRI si SIE, acestea sub autoritatea CSAT, in scopul crearii eficientei si sinergiei actiunilor de lupta. Nu cred ca este o surpriza pentru cineva sa afle ca terenul de actiune a evaziunii fiscale nationale este international, procedura de spalare a banilor deveniti murdari, in urma evaziunii fiscale, efectuandu-se de regula in unul sau mai multe din cele 64 de paradisuri fiscale de pe glob.
4. Scaderea fiscalitatii, acolo unde se poate si cu cat se poate, in special TVA, insa si pe forta de munca, singura metoda care poate face neatractiva evaziunea fiscala si transforma costurile cu aceasta, in costuri mai mari decat cele cu plata taxelor si impozitelor. Este un adevar axiomatic: scaderea inteligenta a taxelor si impozitelor conduce la cresterea veniturilor la bugetul de stat.

Prin asigurarea cadrului de mai sus, atat la nivel legislativ, legal, functional, insa si operational si organizational, s-ar reusi un lucru simplu, insa foarte eficient si anume impunerea legii, nu numai la nivel declamativ, ci si pragmatic.

Credeti ca Romania este pregatita pentru o astfel de abordare a unuia dintre cele mai nefaste flageluri care a afectat vreodata tara noastra?

Articol publicat de Ionel Blănculescu pe blog.