de Ionel Nițu

Ipoteza

Cred că, în curând, câțiva candidați susținuți de stânga își vor anunța oficial intenția de a candida.

În plan strategic

Asta face parte din strategia PSD, pe care am denumit-o „perdea de fum”, adică lansarea unor ipotetice candidaturi (Maior, Isărescu, Geoană, Oprescu, Tăriceanu ba chiar și Raed Arafat, Mircea Diaconu etc.), pentru a pregăti singurul candidat oficial, adică Ponta (spre toamnă). Așa cum am mai scris, un eventual anunț al lui Ponta se va face cât mai aproape de termenul-limită pentru înscrierea oficială în cursă.

Inițial au fost mulți așa-ziși candidati ai stângii („lista lungă”), apoi s-a vorbit de „lista scurtă”, pentru ca mai recent în „lista foarte scurtă” să rămână doar Oprescu și Ponta.

În plan tactic

▪ Shimbarea lui Șova s-a făcut cel mai probabil la presiunea internă, a partidului și, posibil, a unor informații care vizează iminența anchetării acestuia. Altfel, ea nu are sens. E prematură în raport cu obiectivul anunțat.

Se spune că mulți lideri locali ai PSD sunt nemultumiți de Ponta și echipa lui (mai ales de Șova). Numirea lui Șova drept coordonator al campaniei electorale prefațează posibila intrare în cursă a lui Ponta, dar și altceva: o campanie în care se va juca mult cartea naționalistă (Sloganul “Mândri că suntem români” va fi păstrat).

▪ UDMR, cel mai probabil, va fi scos de PSD de la guvernare tot în preajma alegerilor, pentru că electoratul maghiar este evident că va vota cu Klaus Iohannis. Alianța PSD-UNPR-PC (plus PPDD și viitorul partid al lui Tăriceanu) are asigurată majoritatea în ambele Camere, fără UDMR. Oricum, decizia se va lua în baza unui calcul simplu, statistic: câte voturi ia PSD din Transilvania cu sau fără UDMR. Aducerea lui Ioan Rus la București are și valențe electorale în acest sens.

Pare evident, altfel spus, că PSD se pregătește de un tur final cu Iohannis.

În plan operațional

Cred că Ponta i-a încurajat și i-a asigurat de sprijin pe Oprescu, Tăriceanu, Geoană și Diaconu pentru a-i determina să candideze.

Cu Geoană poate fi o problemă pentru că, fiind membru PSD, s-ar presupune că nu poate fi candidat, fără sprijinul oficial al partidului. Asta nu-l va opri să-și anunțe candidatura ca independent. Se poate imagina relativ simplu o înțelegere: Geoană să anunțe că va candida, ca simplu membru PSD, deci fără susținere oficială în prima fază, urmând să beneficieze de sprijinul oficial al partidului, dacă Ponta nu va candida. Geoană se va retrage din cursă dacă Ponta va decide, mai târziu, să candideze.

La fel se poate imagina înțelegerea cu Tăriceanu, pentru a-și conserva postul sau – în funcție de rolul avut la prezidențiale (lansarea noului partid, atragerea de membri PNL) – poate chiar pentru a fi viitorul prim-ministru, cu Ponta președinte.

Cu Oprescu negocierile lui Ponta ar putea fi mai dificile, pentru că nu știu dacă premierul are ce să-i ofere lui Oprescu, altceva decât chiar funcția de președinte.

Un singur scenariu, cu 3 variante

Așadar, putem avea mai multe variante:

Oricare dintre Oprescu, Geoană și Tăriceanu (Diaconu nu cred că se va lăsa convins) poate fi o variantă reală/necesară PSD, dacă Ponta nu va putea efectiv să candideze (o lovitură de imagine care l-ar decredibiliza sau o anchetă penală, care l-ar face incompatibil cu funcția de președinte);
Toți 3 ar putea avea juca rolul de “iepuri”, în scopul de a atrage, în turul 1, cât mai multe voturi non-PSD; în turul 2, toți îl vor susține pe Ponta. Pare logic, pentru că acest scenariu ar fi “în oglindă” cu cel al dreptei de a participa cu 3-4 candidați, ceea ce asigură diversificarea mesajelor și atragerea cât mai multor votanți (cel puțin în turul 1);
Toți 3 vor face anunțul, se vor arunca în lupta politică, însă nu se vor înscrie efectiv în cursă, având doar rolul de a încălzi dezbaterile politice și de a aduce cât mai mulți votanți în turul 1. Doar Ponta se va înscrie oficial, scopul fiind câtigarea din primul tur.
După o eventuală decizie a lui Oprescu de a-și anunța candidatura, mă aștept ca și Geoană să procedeze similar și relativ repede, deși se aude că lui Geoană i s-ar fi promis sprijin pentru a fi numit comisar european sau ministru de externe. Tăriceanu își va calcula altfel anunțul, independent de cei doi.

Acum toată problema PSD-ului este alegerea cu grijă a momentului anunțurilor. Geoană își dorește ca Oprescu să facă primul pas (“Dacă se va încerca aducerea unui om din afara partidului, iar Sorin Oprescu este plecat din partid de atâta timp, eu îmi voi depune candidatura la alegerile interne din PSD”).

Logic ar fi ca oricare dintre ei să-și lanseze candidatura după 12 iulie, când PNL-PDL urmează să-și anunțe deciziile.

Având în vedere însă evenimentele din ultimele zile, posibila retorsiune a cazului Bercea și faptul că o prea lungă perioadă stânga nu a avut candidat (fie el și neoficial), cred că unul din cei trei posibili candidați va face anunțul în scurt timp (poate chiar în acest sfârșit de săptămână). Mai ales că are loc și Congresul PNL, care trebuie eclipsat mediatic.

Și încă ceva: eu cred că la PSD a apărut (și este tentantă) ideea câștigării din turul 1.

Pentru asta trebuie aruncați cât mai mulți în cursa prezidențială (Oprescu, Geoană, Tăriceanu, Diaconu etc.), cei „capitalizabili” în dreptul stângii urmând să nu se înscrie efectiv în cursă, ci doar “să facă zgomot” pentru a atrage cât mai multe categorii de votanți în turul 1.

Ipoteza aducerii a 50% + 1 din electorat la primul tur este susținută și de fărâmițarea dreptei (multi candidați – multe categorii socio-demografice vizate de mesajele lor).

În opinia mea, la ora actuală, acesta este scenariul nr. 1 al PSD, mai ales că într-un recent sondaj al unui firme apropiate de PSD candidatul Ponta era creditat cu 51% voturi în primul tur.

Iar dacă pică acest scenariu, atunci se poate merge foarte ușor pe variantele 1. sau 2. (descrise mai sus), adică vor candida în mod real, urmând ca:

– fie PSD să susțină pentru turul final pe cel cu cele mai multe șanse (din cei 3);

– fie, după înscrierea oficială a lui Ponta (care va implica și sprijinul oficial al stângii), să intre alături de el în campania dintre cele 2 tururi.

Când doi se ceartă, al treilea câștigă

▪ Strategic vorbind…

Aparent între strategia PSD și scandalul Bercea nu pare să existe nicio legătură.

Și totuși…

Când am scris despre “gambitul damei” și „sacrificiul reginei” am fost (și încă sunt) convins că Băsescu va aplica o lovitură dură competitorilor săi politici, mai ales PSD și Ponta.

Nu am informații, însă simt, am credința că dosarul Bercea-Băsescu se va întoarce împotriva celor care l-au instrumentat și că efectele sale se vor face resimțite în modificarea radicală a ecuației alegerilor prezidențiale.

Oricum va fi – și cred că vor urma multe, cazul este departe de a-și fi consumat toate implicațiile – cert este că Traian Băsescu nu va pleca de la Cotroceni înainte de a ne demonstra că este, până în ultima clipă, un președinte jucător.

▪ Tactic vorbind…

Nu cred că scandalul Bercea a fost decriptat în totalitate. Dacă se va demonstra că există o legătură cu cazul Duicu, efectele pot fi devastatoare pentru stânga și, mai ales, pentru Ponta. “Gambitul damei” obligă stânga la mutări. Iar implicațiile sale vor veni pe parcurs, pentru a nu-i da posibilitatea lui Ponta de a se victimiza.

Cred că pe Ponta îl va lovi ceva direct în moalele capului, cât mai aproape de scrutinul prezidențial. Nu știu ce ar putea fi, însă îl va aduce în ipostaza de a nu putea candida (fie pentru că ar pierde, fie că nu se va putea din punct de vedere legal). Probabil i se va întâmpla exact atunci când trebuie, astfel încât să nu mai existe timpul necesar pentru a reacționa. Și cred că el știe asta și de aceea, la modul foarte real, ezită (acum o zi sau două, parcă, a făcut o declarație din care redau din memorie: ce i-a mai rămas lui Băsescu să facă? poate doar să mă aresteze pe mine…).

Iar eu nu pot să uit declarația președintelui: “Nu e departe ziua, foarte posibil să depun plângere pentru abuz în serviciu. Am cerut deja unui grup de juriști dacă un astfel de premier poate răspunde în fata justiției sau nu. Avem probleme de inițiative ale premierului: abuzuri legislative, abuzuri prin care își servește clientela politică, are foarte multe” (17 februarie 2014).

▪ Operațional vorbind…

Este evident că în spatele scandalului Bercea e și o luptă între serviciile de informații sau diverse grupări care au sau au avut legătură cu serviciile. Cred că Traian Băsescu știa în detaliu evoluția cazului și a lăsat lucrurile să meargă.

Toate scenariile descrise mai sus ni se vor înfățișa mai clar în funcție de premizele: cazul Bercea încă nu e decriptat și va avea mult mai multe efecte, “sacrificiul reginei” nu este inutil, iar Traian Băsescu va juca până la capăt.

Se prefigurează un mat în 2-3 mutări.

Iar prima mutare a stângii se va face fie în acest week-end, fie la jumătatea lunii iulie. Apoi mai are maxim două mutări pentru a evita matul.

În opinia mea, nici Ponta și nici “candidatul lui Băsescu” (Cristian Diaconescu sau oricare altul nou) nu vor ajunge la Cotroceni.

Concluzii

Și atunci, nu pot să nu mă întreb:

– De ce PSD și Ponta au păstrat și dus la paroxism linia de comunicare anti-Băsescu?

– De ce s-au aruncat cu toată ura către acest “borcan de miere” numit Mircea Băsescu? Care a fost miza? Să demoleze un președinte care oricum pleacă de la Cotroceni? Cum de nu și-au dat seama că e o capcană?

– Cu cine se luptă de fapt PSD? Cu un politician care i-a înfrânt de două ori? Sau cu propriile slăbiciuni?

Dar, cum spune un vechi proverb, “când doi se ceartă, al treilea câștigă”.

Acum mi se pare mai probabilă o finală între doi primari.

Nu este așa că era de neimaginat în urmă cu 3 luni?

Sursa: http://www.contributors.ro/