de Ionel Nitu – Vot.ro

Dupa o sedinta care a fost prezentata de mass-media drept tensionata, conducerea PNL a decis sa comande sondaje de opinie pentru selectarea prezidentiabilului. Crin Antonescu si Klaus Iohannis nu ascund faptul ca au o relatie foarte buna si ca va fi o competitie intre prieteni, parteneri.

Imi amintesc ce spunea Liviu Dragnea (cu privire la posibila competitie in interiorul PSD, invocata de Mircea Geoana), si anume ca partidul nu are nevoie de „concurs distructiv de frumusete”.

Si atunci de ce PNL ar avea nevoie de un astfel de concurs?

Sau e vorba, de fapt, nu de o competitie interna intre cei doi lideri din PNL, ci de o strategie politica bine articulata, menita sa maximizeze sansele candidatului (oricare ar fi acesta) in turul al doilea?

Cum scriam in alte articole, in aceasta partida de sah, stanga inca nu a mutat. A anuntat intentia de a muta, desi „Gambitul Damei” (jucat de Traian Basescu) ar fi trebuit sa-i determine sa mute.

Ipoteza 1: PSD nu are candidat oficial si nici nu va avea pana la 1 august.

Este ceea ce am denumit strategia „perdea de fum” (anuntarea unor candidati neoficiali, in paralel cu pregatirea candidaturii oficiale a lui Victor Ponta cat mai aproape de momentul alegerilor).

Concluzie: Asadar, interesul PNL este: de a tine agenda publica ocupata si de a nu semnala clar candidatul, pana cand PSD nu o face. L-ar transforma in tinta sigura si nimic nu ar mai opri intreg arsenalul mediatic sa-l atace neintrerupt si gradual, pana la desfiintare.

Cu mai multi posibili candidati, e mai greu sa focalizezi tirul. Este o strategie similara vanatoarei de iepuri, daca sar mai multi deodata in fata vanatorului, acestuia ii va fi greu sa selecteze o tinta.

Asadar, la „perdeaua de fum”, se raspunde cu „vanatoarea de iepuri”, ramane de vazut care strategie se va dovedi castigatoare pe 16 noiembrie.

Ipoteza 2: Este nevoie de ragaz pentru clarificari in relatiile cu celelalte partide de dreapta.

Ragazul ar putea fi necesar si presedintelui PNL in chestiunea incompatibilitatii. Concluzie: Dupa ce initial a anuntat ca intra in campanie, MRU a semnalat intentia de fuziune cu PNL si, mai nou, a tatonat aceasta varianta si in relatia cu PDL. Cum PMP pare sa fi ramas izolat pe partea de dreapta politica, mai sunt posibile reasezari ale NR, PNTCD si PER (despre ultimul se vehiculeaza ca urmeaza sa fie preluat de CP Tariceanu si, ulterior, transformat in PLR).

Problemele legate de integritate (procesul cu ANI se afla pe rol la ICCJ) ar putea pune PNL in postura de a renunta la prezidentiabil, daca ar fi fost doar unul. Avand doi, sunt posibile recombinari cu candidatul PDL (Catalin Predoiu), care, la randul sau, ar putea fi inlocuit la un moment dat, in functie de cum se aseaza raporturile de putere pe scena politica.

Ipoteza 3: Este nevoie de timp pentru a se clarifica implicatiile cazurilor Bercea si Duicu, precum si a problemelor cu justitia ale lui Dan Voiculescu.

Concluzie: Orice evolutie sau involutie a cazurilor este in interesul PNL (si PDL), pentru ca pune in discutie subiecte fierbinti in ceea ce pare a fi un joc de suma nula in relatia Basescu – Ponta (orice castig al unei parti se transpune intr-o pierdere proportionala a celeilalte).

Trei ipoteze, o singura strategie

La inceputul negocierilor dintre PNL si PDL s-a agreat ca noul partid rezultat din fuziune (sau alianta electorala) va avea drept candidat la Presedintie pe cel mai bine cotat in sondaje dintre candidatii ambelor partide. De altfel, pana acum, stim ca la congresele celor doua partide (anuntate pentru 26 iulie) vom afla decizia politica (fuziune sau alianta) si numele partidului nou (daca va fi fuziune). Cu putin timp inainte, vom afla prezidentiabilul PNL (probabil in intervalul 18-20 iulie) si va fi reconfirmat cel al PDL (Catalin Predoiu). Insa nu vom afla, decat probabil in prima parte a lunii august, care va fi candidatul unic.

Seamana putin cu strategia lui Victor Ponta, cea cu evolutia succesiva a candidatilor de pe „lista lunga”, „lista scurta” si cea „foarte scurta”.

Celor 3 ipoteze de mai sus, conducerea PNL le raspunde cu mutari ca la sah. Asteapta ca lucrurile sa se clarifice (candidatul oficial al PSD, reasezarea dreptei, procesul cu ANI si evolutiile marilor cazuri in justitie). Peste toate acestea, conflictul MRU-Elena Udrea este menit sa confirme linia de detasare fata de imaginea si perceptia publica a lui Traian Basescu.

Suplimentar, in raporturile de putere cu noul partener politic (PDL), PNL incearca sa evite, pe cat posibil, sa piarda la „masa verde” desemnarea candidatului pentru Presedintie (asa cum s-a intamplat in 2004).

Antonescu este un posibil bun candidat, cel putin pana in toamna. Daca Iohannis isi rezolva problema cu ANI, este posibil un schimb intre cei doi inainte de inscrierea oficiala. Avantajele ar fi ca Iohannis nu ar fi aruncat in lupta prea devreme si i se poate pastra imaculata, cat de cat, imaginea. Noul presedinte al PNL pare sa se muleze cel mai bine – pe fondul unei campanii electorale care, probabil, va fi tot mai agresiva – mitului eroului salvator.

In plus, pare ca se profileaza un joc de roluri gen „politistul rau” (Antonescu) – „politistul bun” (Iohannis), consolidat de atacurile (care deja par impartite pe roluri, dar probabil vor fi mai bine delimitate pe viitor) cu Catalin Predoiu, in calitatea sa de posibil viitor premier (atacuri tintite pe Guvern si Ponta) si MRU, cu un rol inca insuficient definit (delimitarea de PMP/Elena Udrea/Traian Basescu).

Asadar, e posibil sa fim in fata unei echipe si a unei strategii coerente (PNL-PDL-FC) de atacare a turului al doilea, iar competitiile succesive pentru selectia prezidentiabilului PNL si al PNL-PDL (plus probabil FC) nu sunt „concursuri distructive de frumusete”.