“Fiind odată poftită la Palatul Elisabeta, m-am găsit deșteaptă să îi spun Regelui Mihai: „Majestate, să știți că eu am un cavou la Bellu, pe aleea principală, și eu aș putea să găzduiesc inima Reginei Maria acolo!” Sigur că, la prima vedere, creștină ea, creștină eu, mormânt, dar totuși, era o diferență, dvs. vă dați seama. Era inima unei femei care fusese suverana țării. S-ar fi dat toate lucrurile peste cap și Regele cu înțelepciunea bătrâneții și cu bunătatea aceea teribilă pe care o avea, a zâmbit: „Eh, nu, lucrurile sunt mai complicate…” Și mi-a închis gura foarte politicos, știți? Eu cred că a fost totuși o stângăcie din partea noastră, atunci, să ținem această inimă. Eu cred că trebuie să facem o deosebire, domnule Vulpescu, nu e obligatoriu să fim republicani sau monarhiști, dar trebuie să ne respectăm istoria, pentru că era o parte din trupul unui om, care nu fusese un om oarecare, și atunci trebuia să îl tratăm cu respect. Ce respect poate avea când stă acolo, îl bate soarele, îl bate vântul? Dar să știți că nu a fost prima dată. Gândiți-vă ce s-a întâmplat și cu Eminescu. Nu suntem noi cei mai cuviincioși, cei mai grijulii cu antecesorii noștri.”

Astăzi, la Avangarda, o întâlnire cu doamna academician Georgeta Filitti.