“Tata era ca un fel de călugăr în capul lui. Cu timpul mama în capul ei s-a călugărit și ea. Ei au fost un fel de cuplu de călugări, dacă pot să spun. Da, tata era foarte, foarte afectiv. Nu dorea să se vadă acest lucru și apărea în public cu o imagine casantă, nesurâzătoare, neapărat. Era apărat în felul acesta, dar de fapt era un om foarte afectiv, și când a găsit-o pe mama, ea a fost femeia vieții lui și asta a fost! Și eu mi-am închipuit în mod idiot că așa trebuie să fie un cuplu, pentru că eu i-am văzut pe ei. Și zic în mod idiot pentru că pentru mine nu a fost așa. Dar vedeam în jur numai oameni care sunt căsătoriți de foarte multă vreme, care suportă multe lucruri unul de la altul. Ei au fost un model din acest punct de vedere, până la sfârșit.”

Astăzi, la Avangarda, o întâlnire cu soprana și profesoara Ioana Bentoiu.