de Ionuț Vulpescu

Două cifre: 1% din populația globului deține 39% din avuția totală de 135.000 de miliarde de dolari a planetei. Iar prognoza este că avuția lor va crește. Cum și populația globului va crește, rezultă inevitabil că săracii planetei vor sărăci.

Cifrele arată, indubitabil, că omenirea a ratat șansa de a-și crea un echilibru, după prăbușirea sistemului comunist. Un echilibru de care planeta are nevoie nu din cauză că așa zice stânga, ci din cauză că nu-și mai poate permite dezechilibre și mai mari. Cele actuale sunt suficiente pentru a crește instabilitatea și a induce polarizări care lesne se pot transforma – vezi fundamentalismul islamic – în conflicte deschise.
Cifrele mai arată și că actuala criză economico-financiară nu i-a afectat deloc pe bogații planetei. De unde rezultă, logic, concluzia că a afectat grav clasa medie și pe cei săraci. Cei din urmă nu reprezintă o surpriză: ei sunt victimele oricărei crizei. Dar clasa de mijloc n-a mai fost afectată de la Marea Criză din 1929 încoace. Și acest amănunt, ca și cifrele cu care mi-am început articolul spun același lucru: dezechilibrele, în loc să se atenueze, se adâncesc. Iar riscurile cresc proporțional cu dezechilibrele.
Spuneam că omenirea nu-și mai permite o agravare a acestora. Mă refer, evident, atât la riscurile deschise – terorism, instabilitate socială cronică, state eșuate –, cât și la cele ascunse, cum ar fi creșterea necontrolată a imigrației. Deja acele zone ale globului care, din motive de drepturi ale omului, nu și-au putut lua măsuri eficiente de combatere a imigrației ilegale, cum ar fi Uniunea Europeană, sunt asaltate de o imigrație care depășește cu mult necesitățile economice create de sporul demografic negativ. Libera circulație a persoanelor constituie un drept, dar, ca orice drept, el este condiționat de capacitatea efectivă a locului de destinație de a-ți asigura existența. Sunt numeroși responsabilii europeni care spun că s-a ajuns la o limită care, dacă va fi depășită, va crea grave probleme sociale și de ordine publică.
Și mai este și problema conflictelor culturale. Recentele atentate teroriste din Marea Britanie arată că imigrația excesivă constituie o problemă chiar când noii veniți reușesc să se integreze social și economic. E un fapt dovedit că fundamentaliștii islamici, ca să mă limitez la ei, se recrutează preponderent dintre imigranții integrați, nu dintre cei marginali. Chiar și cecenii care au însângerat maratonul de la Boston erau relativ bine integrați în SUA, unde oricum trăiau incomparabil mai bine și mai liniștit decât în Cecenia natală.
Să revenim, așadar, la dezechilibre. Ele provin nu numai din cauza renașterii capitalismului sălbatic, a ultraliberalismului, după prăbușirea comunismului. Aceasta explică, desigur, formidabilele acumulări din anii 1990-2005. Faptul că averea și influența economică a bogaților lumii nu au scăzut, ci au crescut în urma crizei dovedește, însă, că de vină pentru adâncirea inegalităților este politica de austeritate care s-a practicat, peste tot în lumea civilizată, după declanșarea crizei financiare din 2008. Iar insistența cu care elita politică bogată continuă să susțină austeritatea, împotriva voinței majorității populației, chiar și în statele bogate, mă face să mă întreb dacă nu cumva tocmai acesta este sensul crizei.
Nu cred, am mai spus-o, în teoriile conspiraționiste. Dar mi se pare bizar să tot încerci să salvezi băncile care au provocat criza (și, odată cu ele, dividendele marilor acționari), în loc să salvezi locurile de muncă ale majorității populației. Nemaivorbind că pretextul sprijinirii, din fonduri publice, a sistemului bancar e o insultă la adresa inteligenței noastre. De vreme ce economiile populației sunt protejate, falimentul băncii nu îi poate afecta pe cetățenii obișnuiți. Pierderea locului de muncă, diminuarea ajutorului social, închiderea spitalului și a școlii, da.
Nu trebuie să fii profet ca să prevezi că, dacă tendința îmbogățirii bogaților și a sărăcirii săracilor va continua, omenirea va intra într-o epocă de conflicte endemice. Pe care nimeni, oricât de înarmat, nu le va putea controla.