Ne-am luat rămas bun de la un martor al istoriei: 15 premieri, de la Churchill la biograful lui Churchill, și puțin peste. Regina Elisabeta a II-a și-a îndeplinit rolul până în ultima clipă. Domnia ei înseamnă o putere insurmontabilă, care rămâne neclintită în fața puterilor pasagere. În numele ei au format guverne Thatcher, May și Truss, Major, Blair și Cameron. Nume inegale, cu respect egal pentru ceea ce Elisabeta a II-a a fost înainte de orice: o instituție. Femei sau bărbați, novici sau politicieni cu experiență, conservatori, laburiști, liberal democrați, toți au trecut prin fața Reginei și a istoriei, dar puțini au rămas lângă Regină sau în istorie. Însă Regina este istoria însăși. O conștiință a timpului puterii, a Commonwealth-ului care a declinat proiectul Regatului Unit în timpul conflagrațiilor mondiale, a BREXIT-ului, a pandemiei, a democrațiilor insalubre, independent de originea și dinamica lor. În felul ei, monarhia a stabilit o egalitate tacită și explicită în conștiința oamenilor care se revendică de la un spectru de valori inspirat de sceptrul puterii: uniune, cooperare, solidaritate.

Viața, ca și moartea Reginei, sunt două lecții despre ordine, datorie și discernământ. Și, ca orice personaj istoric de anvergură, uneori puterea ei a venit mai degrabă din tăcere. De mâine, fiecare se va întoarce la moștenirea istorică a Reginei Elisabeta după pricepere și după nevoi, însă ceea ce nimeni nu poate contesta e că ea rămâne un punct fix într-un univers al diversității, pluralismului și multiculturalismului. Un monarh care a pus nu eticheta, ci responsabilitatea, înaintea a orice, de la o vârstă la care mulți întârziem să ne purtăm matur pentru noi înșine, dar pentru atâția alții – necunoscuți, și totuși ai tăi. Britanicii nu au fost supușii Reginei, Regina a fost în serviciul lor. Iată o lege nescrisă a apartenenței pe care coroana a păstrat-o în lunga ei tradiție. Însă cea mai lungă fidelitate a Reginei a venit din viața de familie, nu din cea publică. Astăzi, Regina Elisabeta ne părăsește oferindu-ne imaginea rotundă despre credințele, idealurile și principiile ei, printr-un gest al unității pe care mici moartea nu o poate sfida. I se alătură, pe drumul veșniciei, Prințul Philip, alături de care rămâne cel mai longeviv cuplu monarhic. 73 de ani de căsnicie și dragoste pe pământ, în slujba datoriei, pentru nemurirea câștigată de istoria lumii de aici și eternitatea lumii nevăzute. Las aici o amintire personală, care mi-a întregit respectul și prețuirea pentru cuplul de la Windsor: semnătura lor – în aceeași ordine în care au trăit regulile vieții impusă de coroană – în cartea de onoare a Administrației Prezidențiale, expusă la Riga, în celebra House of Black Heads. E suficient numele lor pentru a rosti un univers care nu se va închide într-o criptă și nici într-o carte de istorie.