Un arheolog îmi trimite, în premieră şi în exclusivitate, un senzațional document care conține transcrierea unei plăcuțe epigrafe, descoperite nu de mult la Sarmizegetusa Regia. Conținutul lui ne demonstrează că suntem, cu adevărat, urmaşii romanilor. Evident, orice potrivire cu actualitatea este pur întâmplătoare, scribul roman care l-a săpat în piatră, pentru uzul urmaşilor valahi, neavând, evident, cum să prevadă evoluțiile din secolul XXI românesc. Dar iată documentul:

Decalogul Minciunii

1. Să pretinzi mereu că eşti altceva decât eşti. Să dai foc felucilor filistenilor, dar să declari senin că au ars singure. Să conduci rețele de iscoade şi să speli 65 de milioane de sicheli pe an pentru Tiran, îmbrăcat însă în toga comandanților de trireme, de pe puntea triremei tale de 306 picioare lungime. Să ai mereu un picior pe uscat şi unul pe mare, nu din laşitate, ci din prudență.

2. Să te muți de la Tomis în capitala Imperiului, ca Senator, anunțând însă în For că nu-ți place uscatul şi că visul tău e să te întorci pe mare. Doar aşa vei putea aranja liniştit, nesuspectat de nimeni, transportul trupelor de mineri din Abruzzo la Roma, după care te vei delecta ani şi ani pe seama certurilor dintre pretorieni şi centurioni, pe tema „cine i-a adus pe mineri”. Vei trage, oricum, beneficii şi de la unii, şi de la alții.

3. Să ai mereu pregătită o lacrimă şi să îți dai demisia numai după ce ți-ai asigurat o candidatură comodă şi sigură în mandatul următor. Nu uita niciodată că moralitatea e bună, dar imunitatea e şi mai bună.

4. Să promiți justiție şi adevăr. Cetățenii pun mereu botul la vrăjeli de-astea, mai ales dacă le ghiorăie mațele de foame. Dar să nu faci niciodată greşeala să le dai justiție, nici adevăr! Nu-i vei mai putea dezvăța de ele. În schimb, când vei ajunge Senator Maxim, să-ți prigoneşti duşmanii cu justiția ta şi să-ți faci mereu campanie dezvăluind adevărurile tale: mereu despre ceilalți. Niciodată despre tine şi famiglia ta (cum spun blestemații de pirați sicilieni).

5. Averea să-ți fie alcătuită numai şi numai din vânzări anterioare. Dacă întreabă totuşi câte unul despre ea, te întorci la porunca numărul 3 şi îi aminteşti că tu reprezinți „Senatus Populusque Romanus”, cum scrie şi pe statuia aia cu lupoaica. Şi, prin urmare, ai imunitate. Maximă, că eşti Senator Maxim.

6. Când vorbeşti în For, să spui în fiecare zi opusul a ceea ce ai afirmat ieri. Dacă, bunăoară, ți se spune că în Europa a izbucnit foametea şi e nevoie de împrumuturi cartagineze, tu întâi să vii să spui că la noi, în Latium, n-o să ajungă niciodată foametea. Apoi să vii să spui că fără împrumuturi cartagineze o să murim cu toții. După aia, dacă eşti în campanie pentru un nou mandat de Maxim, să hăhăi că am ieşit din criză. Iar în final să le tai salariile şi pensiile la toți: doar aşa vor înțelege că ai avut mereu dreptate şi n-ai mințit niciodată. Se poate, doar, să fi fost greşit informat, ca iscoadă de profesie ce eşti (vezi porunca 1).

7. Dacă e să pleci, să nu îți ia niciodată mai mult de cinci minute chestia asta. Însă sper că nu eşti atât de fraier, încât să pleci vreodată cu adevărat. Chiar dacă eşuezi în funcție, ai mereu la dispoziție promisiunea. Ai eşuat ca Jude al Romei? Cere-le Consiliul, altfel nu-ți poți realiza mărețele proiecte. Ai eşuat şi ca Senator Maxim? Trebuie doar să ceri mai mult. De pildă, lichidarea tuturor celor care ți se opun. Porunca a 4-a îți oferă şi justificarea.

8. Nimic fără o blondă apetisantă! La pavaje, prezinți comisiei o blondă. La igiena publică, susții din umbră o alta. La Consiliul Consultativ al Sclavilor, promovezi o fostă frumusețe populară (dacă nu e blondă naturală trebuie vopsită). Vei afirma că susții cetățenele, ceea ce-ți va aduce un loc în galeria precursorilor feminismului, chestie pentru care te va lăuda, peste milenii, postmodernul Cărtărescu. Totodată, vei sugera că blondele sunt arma ta anticorupție, întrucât o cetățeană fură mult mai puțin decât un cetățean – aici dai exemplul blondei cu turismul – şi este mult mai scrupuloasă în respectarea legilor – după cum a demonstrat-o, în Consiliu, blonda cu sclavii.

9. Pe cei care stau prin preajma forului şi apoi ies în piețe ca să răspândească ştiri despre ce ați mai decis voi acolo să nu-i scoți din şuturi. Sau din „păsărică”, „găozar” (ăsta e un neologism de origine țigănească, vei fi primul Senator Maxim din Europa care-l va folosi) sau „țigancă împuțită”.

10. Dacă ți se va cere să demisionezi, să strigi că e atacată Patria. Că destituirea ta echivalează cu o lovitură de stat şi că democrația romană, cu minunatele ei instituții, e în pericol. Dacă vezi că nu ține şi că tipii şi-au scos gladiile ca să-ți facă ce i-au făcut lui Cezar (Iulius, nu Preda!), să îți pui iscoadele la lucru prin capitalele vecine, să răspândească zvonuri apocaliptice despre cum se va prăbuşi Europa dacă tu nu vei mai fi Senator Maxim. Vor protesta barbarii ignoranți din pădurile germanice, iar asta face bine la moral. Dacă nici asta nu merge, numeşte-ți nişte judecători la Curia Maximă. Nu contează că unii sunt incompatibili sau că alții n-au fost niciodată judecători. Pune-i mai ales pe ăştia. Dacă nu-ți vor salva pielea, măcar vor răspândi în For un haos pe care nu-l va putea descâlci decât Necuratul. Semnat: Zeus

Articol publicat pe www.qmagazine.ro