de Ionuț Vulpescu

Nu există spectator care să nu fi fost îndrăgostit de chipul și privirea Siminei din Pădureanca, o capodoperă a cinematografiei românești. Nu se știa pe atunci că Manuela Hărăbor învățase de la Adrian Pintea tăcerea, care face, în actul teatral, uneori mai mult decât un gest. Au fost în Pădureanca un cuplu de aur al filmului rupt din carnea și oasele literaturii române și ani mai târziu, ochii care au dat personalitate Siminei au prins licăriri de femeie și de mamă. Invitată la Avangarda, actrița Manuela Hărăbor explică de ce rolul avut la vârsta majoratului i-a purtat noroc, cum anume fetița care din încăpățânare a ratat distribuția în rolul principal din Veronica, figura iconică și dulce a copiilor de altădată, a devenit actrița răpitoare care a avut un viitor și o strălucire dincolo de Simina. Într-un dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, Manuela Hărăbor destăinuie ce înseamnă pentru ea credința, nădejdea și dragostea, cât din iubirile esențiale ale vieții au mângâiat-o și cât au dezamăgit-o, de ce o carieră în lumea politică e deplin incompatibilă cu spiritul ei justițiar și de ce dintre toți, duhovnicul și familia i-au fost cei mai buni prieteni. Un dialog despre relația cu Dumnezeu și inima de mamă, din care a făcut scară între cer și pământ, despre adevăr și demnitate, așa cum puțini le înțeleg atunci când acceptă că ajutorul celor din jur e o formă de dragoste, nu de slăbiciune. Această ediție cu totul specială, a podcastului Avangarda, ne va face de două ori să ne gândim la sensul vieții, auzind declarația sublimă de voință a Manuelei Hărăbor: „Vreau să îmi câștig mântuirea, să fiu în veșnicie cu Andrei. Asta e tot ce îmi doresc.” 

Interviul integral poate fi ascultat la următorul link.