Lipsa de soluții din toată această perioadă de crize a fost cea mai proastă soluție. Despre precaritatea deciziilor și importanța majoră a problemei sociale am vorbit în cadrul ultimei declarații politice, pe care o redau integral în rândurile următoare.

„Nicio soluție” este cea mai proastă soluție

Poate vi se va pare că temele abordate în această declarație nu au legătură  unele  cu celelalte, dar ele ilustrează prețul pe care îl plătim acum pentru amânarea unor decizii, care privesc aspecte ce țin de social și de interesul public.       La Bruxelles se discută, a nu se mai știe câta oară, despre salariul minim, așa-zis ”european”. European nu ca valoare, ci doar în ceea ce privește extinderea lui în toate țările europene. Și aflăm că soluția este implicarea sindicatelor în negocierile cu patronatele, pentru un contract colectiv de muncă. Da, dar dincolo de demagogie, uităm că în România contractul colectiv de muncă este pe cale de dispariție, iar pe unde mai există este rezolvat cu ”ranga patronatelor, fie că este vorba despre puterea publică, vezi cazul Metrorex și STB, printre altele, fie că este vorba despre sectorul privat. Să nu uităm că, în urmă cu 10 ani, modificările aduse prin Legea Dialogului social au făcut aproape imposibilă negocierea contractului colectiv de muncă și, cum era de așteptat, implicarea sindicatelor – o reglementare care funcționează doar pe hârtie.         Ipocrizia acestei poziții ”europene” se vede și din scandalul stârnit de reacția ”Le Canard Enchaîne” față de formarea, în redacție, a unei celule sindicale! ”Direcțiunea vede această celulă ca o declarație de război. Ai zice că am comis o « crime de lèse-majesté, spun angajații. » Altminteri da, noi, europenii, avem un minunat model social, care face să fim admirați de restul lumii!       Întrucât noi suntem “libertarieni”, dimensiunea socială nu mai are importanță. Vom vedea câtă importanță ”nu are” în perioada care vine, pe fondul inflației galopante, al pierderii puterii de cumpărare și al creșterii șomajului.  Suntem într-un moment de cumpănă, și ne comportăm ca și cum păstrarea păcii sociale este ultima noastră grijă.       Salariul minim este singura pârghie care a rămas puterii publice, în Europa, pentru o redistribuire cât de cât echitabilă a bogăției creată de națiuni. Dacă o golim de putere, nu mai rămâne nimic pentru reducerea diferențelor de venit, a polarizării economice și sociale. O societate polarizată se va întoarce în primul rând împotriva democrației.  Să nu ne amăgim: politicul are cel mai redus grad de încredere din istorie!  Pentru că a ajuns să guverneze în numele și pentru interesele unei minorități tot mai înguste, exact în momentul în care toate instituțiile democrației reprezentative  sunt în criză! Și ne plângem de migrarea electoratului către extreme, ne mirăm că populismul înflorește, că ruptura de societate e tot mai puternică.       Pentru că tema intervenției mele este amânarea deciziilor, situația din Transnistria vine și ea să amintească acest lucru: „nicio soluție” este cea mai proastă soluție! S-au amânat decizii, numai cine n-a vrut n-a avut drept de veto în materie de soluționare a conflictului. Conflictul înghețat a fost soluția care a convenit tuturor actorilor. Acum, când conflictul e pe cale să se dezghețe, Republica Moldova va trage toate ponoasele, într-un moment social extrem de sensibil pentru moldoveni.       România se poate felicita pentru felul în care și-a structurat relațiile cu minoritățile și nu văd de ce nu vrem să folosim asta în rezolvarea acestor conflicte dezghețate din jurul nostru, conflicte care, deși nu ne implică direct, ne pun într-o situație economică dificilă, situație cu puternice reverberații sociale. Este momentul să nu mai amânăm deciziile, să ne iluzionăm că suntem la adăpost. Criza asta, ca și precedentele de după 1989, ne va lovi dur. Și trebuie să ne implicăm în luarea deciziilor care ne privesc, ca țară. Amânarea iese de acum din discuție. Soluțiile individuale nu mai funcționează. Buna guvernare înseamnă, acum, luarea deciziilor necesare, chiar dacă ar avea costuri politice. Important este să reducem costurile sociale!