Matematician, viitorolog, fondator și director al Institutului Francez de Relații Internaționale. Unul dintre primii intelectuali europeni de elită care au vizitat România imediat după Revoluția din 1989. Unul dintre puținii care, trecând prin vicisitudinile tranziției, prin mineriade și eșecurile politicienilor noștri, a continuat să creadă – câteodată, cu mai mult optimism decât noi înșine – în șansa României de a reveni între națiunile civilizate și de a participa, cu potențialul ei creator, la construcția noii Europe.

Thierry de Montbrial, căci despre el este vorba în rândurile de mai sus, este unul dintre foarte puținii viitorologi care, la căderea comunismului, în loc să jubileze arogant și să proclame victoria Vestului asupra Estului, au înțeles suferința Estului. Și a afirmat că viitoarea Europă nu se va putea construi prin înghițirea Estului de către Vest, ci printr-un efort creator la care să participe fiecare dintre națiunile eliberate de spaima Războiului Rece și de servituțile împărțirii Bătrânului Continent în blocuri strategice adverse. Că noua Europă nu trebuie să fie o nouă birocrație și o nouă dictatură a pieței, ci un spațiu al diversității și toleranței, al diferențelor care întăresc solidaritatea și al valorilor naționale armonizate într-o construcție comună. Pentru Thierry de Montbrial, nu numai valorile sociale diferențiază Europa Unită de orice altă construcție similară, ci și valorile culturii, ale creativității.

Sunt multe firele care îl leagă pe Thierry de Montbrial de România și la fel de multe motivele pentru care noi, românii, îi suntem recunoscători. Ceea ce a făcut acest savant cordial pentru relansarea relațiilor româno-franceze și pentru reintegrarea românității în latinitatea europeană este considerabil și, păstrând proporțiile, își află un echivalent numai în opera înaintașilor săi Jules Michelet și Edgar Quinet. Cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de aceștia, Thierry de Montbrial a lucrat adesea împotriva curentului general din opinia publică franceză și occidentală, ostil nu o dată Estului și în particular României. Când însă un spirit de talia lui ține un discurs de recepție la Academia Română, intitulat Sensul istoriei, în care amintește contribuția românilor la istoria Europei și a Franței, jignirile pline de parapon ale cutărui mediocru gazetar francez sau englez se prăbușesc rușinate. Când, împreună cu Eugen Simion, Thierry de Montbrial aduce an de an, din 2002, patru academii europene (Academia Franceză, Academia Regală de Științe Economice și Financiare din Spania, Academia Regală de Limbă și Literatură Franceză din Belgia și Academia Română) la aceeași masă a dialogului, spre a gândi, înaintea politicienilor, viitorul Europei, declarația ostilă a cutărui ministru francez sau discursul arogant al unui eurodeputat german nu mai valorează nici cât hârtia pe care sunt tipărite.

La 70 de ani, România l-a sărbătorit pe cel care este membru de onoare al Academiei sale într-un mod sobru și potrivit cu personalitatea sa. Fundația Națională pentru Știință și Artă a editat un volum bilingv, intitulat (cum altfel?) Penser l’Europe/ A gândi Europa, conținând discursul de recepție al lui Thierry de Montbrial la Academia Română, cele zece conferințe susținute în cadrul colocviului Penser l’Europe și alte două, susținute pentru bursierii programului postdoctoral de științe umaniste al Academiei. O carte fundamentală atât pentru că jalonează traseul construcției noii Europe Unite, cât și pentru că deschide calea pentru o reflecție cu privire la viitorul acesteia. O carte care oferă soluții la criza, deopotrivă economică, financiară, politică și culturală, care afectează continentul în ultimii ani, slăbindu-i coeziunea și diminuând la cote primejdioase încrederea cetățenilor. O carte de mare curaj și onestitate intelectuală, care le cere și decidenților politici curaj și onestitate (de toate felurile, nu numai intelectuală).

E o onoare pentru România și pentru cultura română să se bucure de solidaritatea și de afecțiunea unei personalități ca Thierry de Montbrial. Sunt convins că și marele cărturar francez, unul dintre logotheții Europei de azi, a simțit în nenumărate rânduri solidaritatea și afecțiunea României.
www.qmagazine.ro