de Iulian Chifu

Răspândirea rapidă a internetului și a terminalelor ieftine și accesibile a avut impact multiplu.

Astfel a fost lansată primăvara arabă și formulele de coagulare a revoltelor cetățenilor activi pentru libertate și democrație, împotriva dictaturilor de dezvoltare, răsturnând regimurile autoritare prin spargerea zidului tăcerii și a lipsei de informații. Aceeași dezvoltare tehnologică a generat schimbări masive și la nivelul rețelelor teroriste și al instrumentelor de radicalizare, de unde și capacitatea de a genera autoradicalizare la distanță, crearea de lupi singurateci capabili să-și procure propriile ingrediente pentru a purta atacuri teroriste în sânul societăților occidentale, dar și instrumente de recrutare, identificarea potențialelor ținte pentru radicalizare sau convertire și condiționare pentru atacuri sinucigașe.

Însă rețelele sociale și răspândirea internetului au avut un impact major și asupra Europei însăși. Și aici s-au produs schimbări profunde și reașezări fundamentale la nivelul publicului și al electoratului. A apărut un electorat mult mai fragmentat, mai sofisticat, mai cunoscător, mai critic și mai exigent. Secvențializat pe nișe și tipologii de așteptări și cerințe. Un electorat la care politicienii tradiționali nu mai știu să ajungă. Și nici măcar partidele nu știu să identifice mesaje suficient de rafinate și programe politice suficient de elaborate pentru a aduna majorități în jurul unor asemenea proiecte. Iar o asemenea întreprindere se dovedește din ce în ce mai dificilă.

Reacția inițială a politicienilor și a partidelor tradiționale a fost alunecarea în spațiul populismului, al guvernării cu ochiul la sondajele de opinie și la mass media, pentru a forța obținerea de majorități și susțineri. Rezultatul a fost căderea Europei în mediocrație și mediacrație, având ca efect un nivel de leadership european din ce în ce mai scăzut, cu înclinații birocratice și spre proceduri elaborate, pentru a topi problemele și a ajusta soluțiile, dar fără viziune, fără angajamente și fără riscuri de natură electorală. Rezultatul a fost pozitiv prin faptul că a eliminat personalitatea și individualitatea în favoarea mecanismelor instituționale și de partid elaborate, dar același procedeu a sterilizat nevoia de lideri serioși și puternici, carismatici și urmați de mase în favoarea unor buni cunoscători ai procedurilor și regulilor politically correct. Fără inventivitate, fără angajament, fără curaj, ingrediente altfel necesare unor situații inedite, unor realități în schimbare și unei Europe supuse crizelor.

Rezultatul este vizibil astăzi și amenință să zgâlțâie profund întreg eșafodajul politic european. Cuprinsă de crize multiple, sub amenințări de securitate venite din Est, cu întregul eșafodaj al dreptului internațional și al securității europene sub semnul întrebării după anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, cu presiuni militare majore și militarizarea Crimeii, Osetiei de Sud, Abhaziei, Kaliningradului și, mai nou, Estului Mediteranei, cu zone de interdicție de acces în aceste regiuni, sub presiunea imigranților și țintă a atacurilor teroriste în cascadă, Europa își dovedește limitele și strigă după nevoia unor lideri.

Mai mult, căderile în populism au dus la apariția unor forțe politice naționaliste, xenofobe, anti-imigranți, islamofobe, nu rareori antisemite, susținute și de valul de radicalism islamic. Peste toate se vede incapacitatea de gestiune a integrării comunităților resortisanților reveniți din colonii la a doua și a treia generație, care își caută identitatea și cad în mrejele rețelelor teroriste și ale imamilor de împrumut care fac recrutările pentru carnea de tun din războaiele terorii. Iar ignorarea problemei oazelor de islamism, radicalism și infracționalitate din sânul Europei unde nici poliția nu mai cutează să intre astăzi, se răzbună ca acum, la Paris, când a fost nevoie de sprijinul armatei pentru a pieptăna fin toată această pegră, sursă de gherilă teroristă urbană cu toată pregătirea și condiționarea necesară, în inima Europei.

evz.ro