Eşafodajul general al Relaţiilor Internaţionale nu avea cum să nu-i afecteze şi pe marii actori ai lumii, şi să nu introducă probleme majore de legitimitate, credibilitate, imagine şi substanţă în lumea contemporană.

Că e vorba despre Rusia, SUA, China sau Uniunea Europeană, fiecare din marii actori ai lumii este cuprins în tumultul transformărilor şi turbulenţele reaşezărilor contemporane, produse, în cea mai mare măsură, exact de acţiunile şi interferenţele dintre ei. Celor mari li se arată perspective de tangaj periculos şi incertitudinea e în creştere. Astfel, Rusia trece printr-o perioadă nefastă, care-i accentuează postura de actor negativ, de bătăuşul revizionist din sistem, de stat neimplicat în postura morală a respectării drepturilor ci în posturi revanşarde, de creare a turbulenţelor şi haosului în sistem, doar-doar câştigă ceva la reaşezare. Eventual cu mâna altora, pentru că nu mai are resurse să proiecteze forţa şi să se implice în aventuri militariste prin lume. Astfel, Moscova a blocat prin veto investigarea atacului cu gaz sarin şi antrenarea responsabilităţii lui Bashar al Assad pentru Khan Sheinkhoun, dar şi blocarea altor 60 de atacuri ulterioare ale comisie de investigare a armelor chimice. Pe de altă parte, încearcă reanimarea unei campanii prezidenţiale apatice şi nerelevante, fără nerv şi fără perspectivă, în realegerea lui Putin, în timp ce investigaţiile comisiei speciale americane privind ingerinţele sale în campania electorală au ajuns la faza autorizării acuzaţiilor şi reţinerilor de către Marele Juriu. De partea cealaltă, SUA continuă să se chinuie cu Coreea de Nord şi armele sale atomice, în timp ce are probleme tot mai relevante de imagine şi legitimitate prin problema slabei capacităţi de apărare la ingerinţa rusă, concomitent cu acuzaţiile la adresa înalţilor oficiali din preajma lui Trump, din campanie şi din administraţie, inclusiv a rudelor şi, poate, a preşedintelui însuşi. Cercetările sunt în curs, dar cutremurul lipsei de legitimitate se prefigurează ameninţător şi anunţă dificultăţi majore în gestionarea, pe viitor, al acestei crize a preşedintelui american la 9 luni de mandat. În China, fuga după consolidarea puterii preşedintelui Xi şi concentrarea ei absolută, cu consacrarea Gândirii lui Xi în Constituţia Partidului Comunist, chinez ameninţă să elimine flexibilităţile şi ingeniozitatea managerilor în favoarea unei subordonări stricte de partid, cu perspective serioase la nivel economic. Totul pe un proiect chinez ad hoc al verticalei puterii după model Putin şi pe un nivel de ambiţie exagerat al liderului Xi. În Uniunea Europeană, tangajele vin de la separatismul catalan, fenomen care nu este străin de ingerinţele şi aţâţările interesate ale Rusiei pentru tulburări şi scindări la nivel european. O lume împinsă spre probleme proprii şi haos în marea majoritate a capitalelor relevante.

Citeste mai mult: adev.ro/oyoj43