de Iulian Chifu

Atacul violent al Hamas în Israel, care a făcut victime nevinovate din civilii găsiți în cale – la un festival de muzică, pe stradă, în casele lor – a dus inevitabil la răspunsul statului Israel sub forma unei operațiuni militare pe scară largă menită să apere statul, teritoriul, pe cetățenii săi și să prevină orice viitoare acțiune de această amploare, cu peste 1300 morți până în prezent, circa 2000 de răniți și peste 150 de răpiți ostatici, israelieni și străini. Israelul va sugruma cu certitudine Hamas-ul și va întârzia revenirea organizației palestiniene în prim plan, cu capacitate operațională, pentru probabil o generație, aici nu sunt dubii.

Totuși există cinci teme majore în actuala explozie de violență anunțată: cum pot fi evitate victimele colaterale în Gaza, respectiv civilii necombatanți; de ce a fost evaluat doar Nordul Fâșiei Gaza și dacă nu cumva aceasta e o garanție a supraviețuirii Hamas și a grupărilor extremiste; dacă războiul va escalada sau va rămâne la nivelul Gaza, eventual cu mici răbufniri în Cisiordania și Sudul Libanului; dacă premierul Netanyahu va supraviețui actualei confruntări, dacă va plăti pentru lipsa de pregătire și anticipare sau, din contra, se va hrăni politic din război și, eventual, dintr-o victorie rapidă și ușoară în Gaza; dar și dacă războiul din Gaza va avea un efect de antrenare și va duce la o relansare a acțiunilor teroriste la nivel european și global.

1. „Civilii” – necombatanți. Pot fi evitate victimele colaterale?

Acțiunea israeliană anunțată deja în Gaza ridică multiple semne de întrebare în privința legilor războiului și a evitării lovirii civililor necombatanți. Asta pentru că, de fapt, cu toții sunt civili, Hamasul, Jihadul Islamic și alte grupări radicale cu acțiuni anti-israeliene sunt alcătuite din locuitori civili ai Fâșiei Gaza și e foarte dificil de separat civilii necombatanți de grupările teroriste. Desigur, există din start o listă de ținte, multe dintre ele vizate și de tirurile de artilerie din perioada de pregătire a invaziei. În alte cazuri, cei în cauză se ascund în tuneluri, în subterane, în spații unde nu sunt nici lesne de găsit, de identificat, și nici de atins. De aceea e necesară invazia pe scară largă.

Continuarea, aici.