de Iulian Chifu

Tema Marilor Coaliții a revenit, într-un loc unde nu exista o asemenea tradiție de maturitate democratică, mai ales după perioada rasistă care a caracterizat Africa de Sud. Pentru prima oară din 1994, de când Nelson Mandela a preluat președinția statului, Congresul Național African, reprezentant al majorității de culoare, a pierdut majoritatea și a fost nevoit să facă o alianță. De remarcat faptul că ANC a preferat să se asocieze nu cu fragmente rupte din propriul partid de către foști președinți, ci cu adversarul său de moarte, Alianța Democratică, reprezentanta albilor, în prima Mare Coaliție inter-rasială din lume. Cu atât mai relevantă ca simbol cu cât rivalitatea dintre cele două partide care o alcătuiesc are rădăcini dincolo de politică, în perioada aperheidului.

30 de ani de dominanță politică întreruptă de rivalitățile interne

Congresul Național African domină viața politică africană de 30 de ani. Totuși dominația sa a fost stopată la ultimele alegeri. Sprijinul pentru ANC a scăzut de la 57,5% în alegerile anterioare, din 2019, la 40,18%, în special pe seama construcției a două partide ale foștilor președinți sud-africani. Astfel, partidul nou-format al fostului președinte Jacob Zuma, uMkhonto weSizwe (MK) a obținut 14,59% din voturi iar partidul de extrema stângă Luptătorii pentru Libertate Economică (EFF) a luat 9,52%, partid condus de Julius Malema, după ruptura de ANC în 2013.

Continuarea, aici.