Adriana
Publicat în 27 noiembrie 2013, 20:33 / 175 elite & idei

Iulian Chifu: Marile teme strategice ale României. Un decalog

Iulian Chifu: Marile teme strategice ale României. Un decalog
de Iulian Chifu

România înregistrează la această oră un număr de probleme strategice structurale cărora trebuie să le facă faţă şi pe care va trebui să le gestioneze în viitorul apropiat. Indiferent cine va veni la conducerea statului român, problematica aceasta va trebui abordată, şi cum lucrurile nu pot fi realizate doar de un partid sau altul, ele trebuie tratate în comun de către toate forţele politice din ţară. Această dezbatere poate să ducă la crearea unui sumum de proiecte ce merită a fi sprijinite în comun şi se pot constitui în ceea ce înseamnă interes naţional.

Şi pentru ştiinţă, interesul naţional nu se votează, e produsul elitei. E ca şi cum ai face referendum cu ce discipline să se dea la admiterea la doctorat la Micologie. Aşa cum interesul naţional nu e reprezentat de punctele din Constituţie ce nu se pot schimba prin referendum. Poate dezbaterea despre interesul naţional şi nevoia unei mari strategii ar deveni utilă astăzi.

 

1 Finanţarea legitimă, transparentă şi competitivă a activităţii politice. În lipsa unei asemenea soluţii, riscul menţinerii/căderii în corupţie e constant, plus că toate partidele politice rămân anchilozate în proiect şi complet neatractive pentru profesionişti neangrenaţi în afaceri sau „legături vinovate” cu liderii politici ai partidelor respective.

 

2 Crearea mecanismului de atragere a resursei umane de calitate pentru funcţia publică, respectiv elaborarea unor pachete atractive şi legitime pentru profesionişti care să permită competiţia cu succes în raport cu multinaţionalele şi angajatorii privaţi, respectiv cu angajatorii de peste hotare.

 

3 Crearea respectului pentru profesionalism, pentru muncă şi modele de construcţie pas cu pas a carierelor profesionale. Meritocraţia şi modelele necesare societăţii nu pot fi construite dacă tipul de personaj mediatizat este şmecherul, cel care se descurcă, venalul, scandalagiul sau hoţul neprins. Rămâne o problemă constantă a ţării noastre identificarea şi cultivarea de personalităţi dedicate muncii lor, profesiei, modele, referinţe, elite.

 

4 Viaţa politică nouă. Societatea are nevoie de speranţă şi în materie de lideri şi formaţiuni politico-civice de referinţă. Atât timp cât sistemul politic nu încurajează valoarea şi nu atrage elitele, specialiştii, oamenii cu meserie în spate, devine dificilă cultivarea unei clase politice de calitate.

Recompunerea coeziunii societale. Este un deziderat extrem de important şi care decurge din atomizarea societăţii, individualism şi soluţii personale şi nu formule instituţionale de a reuşi pentru toate categoriile sociale, la nivelul la care trebuie să ajungă fiecare. Avem o problemă cu definirea consensuală a interesului naţional – atât la nivelul clasei politice, al specialiştilor, cât şi al societăţii în ansamblul său. Singurele elemente de permanenţă în materie ţin de persoane şi funcţii publice şi ele sunt legate de credibilitatea şi legitimitatea acestora. Strategia Naţională de Apărare, formulată de Preşedinte, este singurul punct de referinţă actuală.

 

5 Singurele elemente de permanenţă sunt angajamentele noastre faţă de organismele internaţionale de care aparţinem plus organismele financiare, dar în lipsa altor elemente perene sau permanente acceptate, şi în contextul scindării societăţii şi aprofundării rupturii din interiorul societăţii, şi aceste angajamente sunt astăzi puse sub semnul întrebării. Oricum, ele nu alcătuiesc o viziune asupra României de mâine, nu conturează un proiect de dezvoltare a ţării, de unde dificultatea conturării şi construirii unui profil strategic al ţării şi a unui proiect strategic al României. Nevoia de Mare Strategie devine din ce în ce mai pregnantă în contextul competiţiei de poziţii – nu de idei sau proiecte.

 

6 Supremaţia legii este un principiu al democraţiei din ce în ce mai mult pus sub semnul întrebării, deşi e în principiile fundamentale de la Copenhaga, necesare depunerii (şi acceptării) cererii de aderare la UE. Ea presupune faptul că regulile democratice se situează deasupra voinţei exprimate a majorităţii. În acest context şi pe acest fundament se edifică statul de drept.

Contestarea şi ambiguitatea la adresa acestor reguli creată odată cu procesul de suspendare a Preşedintelui României au creat dificultăţi majore României şi, în general, puterii politice legitime în stat în raport cu cetăţenii. Principiul statului de drept presupune nu politizarea instituţiilor, ci întărirea şi funcţionarea lor independentă, pentru a-şi atinge scopurile pentru care au fost create, cu răspunderea şi controlul politic sau ierarhic.

 

7 Munca. Cultura şi respectul faţă de muncă au dispărut aproape complet, cu excepţia unor zone limitate din societate, cele ce privesc munca în multinaţionale. Din raţiunile de mai sus, atacul la adresa muncii e din ce în ce mai susţinut. Reconstrucţia culturii şi respectului faţă de muncă şi cel ce munceşte, faţă de realizările sale va dura şi reclamă oricum o abordare serioasă din partea clasei politice.

 

8 Calitatea de contribuabil şi plata impozitelor ca responsabilitate de cetăţean, pentru a garanta respectul pentru societate şi un stat solid care să ocrotească această proprietate reprezintă o idee ce trebuie cultivată la nivelul educaţiei principale din şcoli şi prin formulele de promovare generală a acestor perspective. Rămâne o problemă strategică a României sublinierea şi asumarea faptului că un cetăţean îşi menţine această calitate doar dublând-o şi cu acea calitate a sa de contribuabil, iar respectul creşte atunci când îşi plăteşte impozitele şi când veniturile şi proprietăţile sale provin din muncă.

 

9 Situaţia partidelor politice. Două sunt fenomenele care au loc şi marchează viaţa partidelor politice: mai întâi, o anchilozare a tuturor „partidelor vechi”, blocarea accesului şi concentrarea puterii la familiile de prieteni şi oameni de afaceri din cercul îngust al preşedinţilor (şi nemulţumirea în consecinţă a restului partidului) şi imposibilitatea creării de „partide noi”, curate, din oameni care să nu fi făcut politică. Toate creaţiile publice s-au dovedit incapabile să funcţioneze fără rupturi din partide şi fără asocieri care să le ducă în Parlament, poate cu excepţia „fenomenului PPDD”, partid de televizor, dar pe listele căruia au acces, pe bază de plată a locului, reprezentanţi renegaţi sau paraşutaţi din toate „partidele vechi”.

Problemele de finanţare a partidelor politice sunt depăşite doar de modul aleator şi nestrategic al cheltuirii banilor de către aceste partide.

În plus, partidele au renunţat la unul dintre atributele lor, acela de creare şi atragere de cadre noi, de atragere a specialiştilor. Mai mult, partidele şi-au epuizat garnituri întregi de oameni politici şi au ajuns la generaţii foarte tinere şi fără experienţă profesională în vreun domeniu, care au acces la conducere ca efect al înţelegerilor dintre grupări cărora le sunt tributare, profilul liderilor fiind mai degrabă unul ce reclamă lipsa de caracter, tupeul, scandalul public şi minciuna repetată.

 

10 Elite şi referinţe ale societăţii. Problema majoră actuală este formarea elitelor şi capacitatea de a le menţine în ţară şi respectiv în funcţie publică. Nivelul de plată creează dificultăţi majore pe această direcţie, iar generaţiile sunt din ce în ce mai puţin pregătite, mai puţin înclinate spre studiu şi cu puţină experienţă. În general, în ţară şi pentru funcţia publică rămân tinerii mai puţin pregătiţi, care nu au reuşit să-şi facă cariere în zona privată sau în străinătate sau copii din familii cu tradiţie în administraţia publică (inclusiv copii de politicieni).

Situaţia este accentuată de lipsa reperelor, lipsa modelelor şi de lipsa referinţelor morale. Demitizarea practicată de către media şi polarizarea societăţii în formate antagonice, mutual exclusive, au dus la eradicarea sau ştergerea reperelor, modelelor şi referinţelor morale unanim acceptate în societate. Biserica este suficient de retractilă şi implicată în afaceri pentru a mai furniza o referinţă morală solidă, în celelalte cazuri modelele fiind mai degrabă izolate şi personalizate, sau orientate politic într-una sau alta dintre taberele create în societate.

 

* Iulian Chifu este profesor de analiză de conflict şi decizie în criză la SNSPA Bucureşti, preşedinte fondator al Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning Bucureşti şi în prezent consilier prezidenţial pentru Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională.

Ultima ora:

ObservatorCristina Popescu: Femei celebre din România

PoliticKlaus Iohannis, ședință pe tema Planului Național de Redresare și Reziliență

EconomieAdrian Hatos: Proiectul bugetului de stat pe anul 2021 așază economia românească pe principii liberale: investiții, reforme, creștere economică.

ExternBogdan Aurescu: nominalizarea lui Andrei Muraru în funcţia de ambasador în SUA este „o alegere excelentă”

SocialIulian Crăciun: Despre scandalul exmatriculării studenților la Drept

EvenimenteNicole Moț: Invitație lansare de carte

CulturaCristina Popescu: Femei celebre din România

EditorialIuliana Stan: Femeia si puterea. Gender balance si succes personal



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe