de Iulian Chifu

Operatorul național turc de gaze Botas a anunțat că dă în judecată Gazprom pentru nerespectarea angajamentelor negociate privind prețul livrărilor de gaz.

Este vorba despre un discount de 10,25% din prețul la gaze negociat în februarie și pentru care Gazprom refuză să semneze actul adițional ce determină intrarea în funcțiune. Botas a anunțat că a apelat la Camera Internațională de Comerț pentru arbitraj.

Botas a notificat încă de luni Gazprom în legătură cu conținutul cauzei și cu documentele sale de susținere în fața instanțelor internaționale. Firma de stat turcă susține că Gazprom nu a respectat termenele privind semnarea amendamentelor la acordul privind scăderea prețului și că menține deschisă posibilitate soluționării diferendului înainte de începerea primei înfățișări în instanțele internaționale. Este vorba despre o nouă confruntare dintre Turcia și Rusia, aflate de ceva vreme într-o situație de conflict deschis. Mai întâi, Turcia a amânat declanșarea proiectului Turkish Stream pe perioadă nedefinită, în timp ce firma italiană ENI s-a retras din proiect având afaceri mai lucrative în Estul Mediteranei, după noile descoperiri din largul coastelor egiptene. Pe de altă parte, componenta energetică a conflictului este una care dublează creșterea nervozității Turciei în privința presiunilor de securitate ale Rusiei asupra sa. Cea mai mare preocupare rămâne militarizarea Crimeii, acolo unde Turcia a avut o reacție discretă inițial, la momentul anexării regiunii, încercând varianta dialogului pentru a prezerva drepturile populației tătare, chiar dacă această abordare i-a adus critici substanțiale din partea comunității tătare din Ucraina și a celei internaționale. În ciuda acestei abordări precaute și rezervate, Rusia și-a continua militarizarea peninsulei până la controlul total și crearea unei adevărate zone de interzicere a accesului în Marea Neagră, presând militar chiar și asupra strâmtorilor. Pe de altă parte, Turcia nu a văzut deloc cu ochi buni nici militarizarea și schimbarea statutului regiunii Tartus- Latakia din Vestul Siriei în bază rusească și introducerea unei alte zone de excluziune aeriană și navală în Estul Mediteranei, în sudul teritoriului său. Perspectiva este una neclară și nemulțumește profund Ankara, aflată în perioadă preelectorală, și pentru că politica sa siriană e neglijată de fostul său partener, care susține trupele lui Bashar al Assad în fața trupelor Armatei siriene Libere, antrenată și pregătită în Turcia.

Rivalitatea ruso-turcă a fost centrul discuțiilor și la ministeriala Apărării NATO din Turcia, acolo unde Ankara a cerut revitalizarea planurilor de contingență și o abordare serioasă a propriilor preocupări ca și a securității maritime a Alianței în Mediterana. Deși se menține ca apărător al Tratatului de la Montreux, din 1936, și refuză în continuare orice revizuire a tonajului sau schimbarea pavilioanelor statelor NATO din afara litoralului pontic cu cele ale aliaților din regiune, fapt ce ar permite scutirea unor costuri substanțiale din plimbările prin strâmtori la fiecare 21 de zile, Turcia ridică semne de întrebare asupra seriozității politicii aliate în Esul Mediteranei, acolo unde a remarcat o scădere a prezenței NATO concomitent cu creșterea capabilităților navale ruse în jurul Siriei.

Punctul culminant al disputei rusoturce a fost dat de declarația premierului Davudoglu, cel care a susținut că Turcia ar putea să-și reorienteze și achizițiile de gaze dacă Rusia continuă campania sa și ingerința în Siria fără a ține cont de interesele turce. Referința este direct la sursele iraniene de petrol și gaze care ar trebui să intre în curând în faza accesului pe piață, odată ce respectarea acordului nuclear e constatată și sancțiunile internaționale sunt formal ridicate.

Deja Turcia și Rusia au intrat în coliziune în domeniul militar: aeronave ruse au intrat pe teritoriul turc, în repetate rânduri, dronele ruse au fost doborâte, ba chiar doborârea unui avion rus a fost menținută în ambiguitate privind tipul aeronavei și proprietarul, Siria sau Rusia, pentru a evita izbucnirea unor reacții dure și escaladarea rivalităților pe linie militară. Însă acutizarea rivalităților nu este de bun augur.

evz.ro