de Iulian Chifu

În perioada acordurilor Minsk, percepția generală a lumii occidentale era că Crimeea este definitiv pierdută. Chiar dacă a fost aplicată doctrina ambiguității și a nerecunoașterii cuceririlor prin forță ale Rusiei, chiar și în varianta hibridă a omuleților verzi, conștiința cvasi-majorității liderilor politici europeni și de peste ocean era că Rusia este definitiv și deplin înșurubată în perspectiva deținerii fără titlu, dar și fără contestare posibilă, a Crimeii. Lansarea războiului de agresiune pe scară largă a Rusiei în Ucraina și evoluțiile din anul 2023 au arătat că Crimeea nu este pierdută, că e o țintă fezabilă, realizabilă pentru Ucraina, tot astfel cum, dacă nord-vestul Mării Negre nu a intrat pe deplin sub control ucrainean, Kievul poate contesta cu succes dominația Rusiei în zonă și poate amenința în orice moment orice capabilitate din regiune.

Continuarea, aici.