de Iulian Chifu*

Lumea academică și a think-tank-urilor a început deja să depășească o anumită rușinare și rezervă publică în a aborda tranșant temele de prim plan actuale și, parcă influențată de abordarea directă a lui Donald Trump, a trecut la analiza fără perdea a temelor spinoase și greu de dezbătut public pentru a nu accentua falii și diferențe transatlantice. Dacă o parte dintre susținători încă se chinuiesc să găsească explicații publice – chiar în spectrul pragmatic – iată că majoritatea a părăsit deja autocenzura și vorbește deja despre retragerea SUA din Europa și capacitatea ca bătrânul continent să se apere singură. Formulele utilizate sunt cele instituționale existente și cele ad hoc sau de tip coaliție de voință și interese în formare sau chiar coaliții de capabilități împreună cu Ucraina în apărarea Europei. Reuniunea Lennart Meri de la Tallin din weekend a mai subliniat un lucru important: China e tot mai prezentă în afacerile europene și ale regiunii și umple rapid golurile, sună liderii europeni și propune variante de cooperare, în timp ce statele indo-pacificului sunt și ele tot mai des la masă, subliniind faptul că globalizarea este un fapt cu repercusiuni și asupra principiului vaselor comunicante între regiunile lumii, mai ales când e vorba despre ciocnirea dintre democrații și autocrații.

Continuarea, aici.