de Iulian Chifu

Organizarea conferinței de pace de la Geneva s-a vrut o reeditare, la doi ani după voturile masive din Adunarea Generală a ONU, a susținerii pentru Ucraina, condamnarea agresiunii și reafirmarea principiilor Cartei ONU, a respectului față de suveranitatea, integritatea teritorială și independența statelor, în cazul de față a Ucrainei. Rezoluțiile de atunci, blocate în Consiliul de Securitate prin veto-ul Rusiei, au fost votate cu 140, 144 și 143 voturi „pentru” în Adunarea Generală a ONU. Acum, la Geneva, au fost prezente fizic peste 100 de delegații reprezentând state (peste 90) și organizații internaționale. Reuniunea s-a vrut și una de separare a apelor și de stabilire a statelor lumii a treia, nealiniate și din așa-numitul Sud Global care susțin aceste principii și cele care, pe de altă parte, prin absență, se aliniază mai degrabă cu Rusia. De altfel, următorul summit va viza aducerea Rusiei la masă, pe baza principiilor deja convenite la nivel internațional la reuniunea de la Geneva.

Continuarea, aici.