de Iulian Chifu

Acceptarea faptului că Occidentul este în război cu Rusia lui Putin este greu de introdus în agenda publică a oricui, decident politic sau lider, om de stat. Nu, nu e vorba despre războiul clasic, convențional, ci despre componenta hibridă a războiului, operațiunile informaționale dar și toată pleiada de constrângeri, tertipuri, instrumente sub radar și, în orice caz, sub pragul războiului direct, acțiuni anonime dar și acoperite, sabotaje, spionaj, acțiuni de influență și așa mai departe. Astfel s-a decantat principala țintă nouă a agresiunii Rusiei lui Putin în Occident, cu specific regional și individual, desenat pentru fiecare țară-țintă în parte, dar cu acțiune detaliată în fiecare domeniu, respectiv influențarea deciziei strategice în stat. De aici preocuparea pentru reziliență, de aici nevoia de a contracara aceste acțiuni agresive insidioase – făcute la nivelul societății și al cetățenilor, pe grupuri țintă – și de a obține și menține superioritatea cognitivă la nivelul propriei societăți, a spațiului informațional, cultural, de preferințe, valori și elemente identitare și de coeziune.

Continuarea, aici.