Adriana
Publicat în 15 noiembrie 2016, 17:54 / 156 elite & idei

Iulian Chifu: Trei hăndrălăi, o ditamai biserica şi maşina rusă de război informaţional faţă cu naivitatea femeii politician: Execuţia Maiei Sandu ca bătaie de joc

Iulian Chifu: Trei hăndrălăi, o ditamai biserica şi maşina rusă de război informaţional faţă cu naivitatea femeii politician: Execuţia Maiei Sandu ca bătaie de joc
+ Observator

Povestea pare că se repetă la Chişinău. Parcă într-un remake al alegerilor americane, cu grobianism extrem şi la scară provincială de colţ de Europă, vedem alegerile din Republica Moldova înghesuite în zona martirizării unui politician femeie care a crezut în şansa sa, în decenţă, bun simţ, bună credinţă şi luptă electorală corectă.
Şi dacă în primul tur de scrutin candidaţii au fost mai mulţi şi ţintele mai diverse, unii pretinzând că sunt şi soluţii la anumite momente – Andrei Năstase, Iurie Leancă, Marian Lupu – ce pot să-i ia locul în turul doi, ei bine finalul de campanie lasă gustul amar al torturării unei pisicuţe cu pietre de către o gaşcă de golani, pe ringul electoral al democraţiei incipiente cu aspiraţii europene de la Chişinău. Am văzut în ultima săptămână machoismul lui Dodon în toată splendoarea sa. Ca-n poveştile de vestiar ale lui Donald Trump, Dodon vrea să o atingă, figurativ, pe contracandidata sa şi în zonele intime pentru că se consideră o personalitate, bărbat puternic şi pentru că poate. Pentru că nimeni nu-l poate opri din drumul său prezidenţial. În fapt, trei handrălăi – Dodon, Usatâi şi Shor – un sistem mediatic opac la idee şi competiţie prezidenţială în doi, implicând şi Biserica cu ascultare rusă la purtător, cu maşina de război informaţional rusă turată la maximum, s-au pus să-şi bată joc de o tânără femeie pentru că a îndrăznit să viseze, să candideze şi să fie altfel. Asistăm la final de campanie cu gust amar în Republica Moldova, la moartea decenţei, candorii, visului în faţa maşinăriei cinice de trombonit cetăţeni. Cum altfel decât în celebrele discuţii de vestiar ale noului preşedinte american putem considera campania care o face Igor Dodon şi susţinătorii săi, din toate gurile de tun, împotriva unei tinere femei pe care o acuză că ar fi stearpă – intrând în viaţa sa personală, o condamnă pentru cariera care nu i-a dat timp să aibă o familie şi un soţ, şi o măcelăresc psihic şi ca persoană publică pentru că s-a aruncat naivă şi necoaptă în malaxorul şacalilor înrăiţi cu bani, corupţie, minciună şi bătaie de joc. Asistăm la final de campanie cu gust amar în Republica Moldova, la moartea decenţei, candorii, visului în faţa maşinăriei cinice de trombonit cetăţeni, a mecanismului de produs minciuni sfruntate şi extras bani şi voturi de la populaţia pauperă. Numai ultimul episod arată bătaia de joc şi josnicia unui Ilan Shor, prins în mendrele justiţiei şi controlat, care creează făcătura donaţiei către campania candidatului PAS. Renato Usatâi joacă mucalit rolul de galant, deşi nu s-a abţinut să nu-şi negocieze graţierea contra voturile pentru Dodon în turul doi. Şi însuşi Dodon, marele moralist şi apărător al valorilor tradiţionale, o calcă în picioare, valorificând atacul josnic, cu o voluptate demnă de o cauză mai bună. Fireşte că încasarea unei asemenea lovituri de manual trădează lipsa de experienţă, naivitatea şi amatorismul din campania Maiei Sandu, despre a cărei inadecvare am mai vorbit deja. „Toată lumea a văzut că Maia Sandu nu are răspunsuri la întrebările mele. În plus, ea probabil este afectată de schemele financiare murdare pe care le fac membrii echipei ei şi fuge de la răspunsuri şi explicaţii la acest subiect. Eu consider că sunt multe lucruri pe care încă le mai putem spune oamenilor în aceste dezbateri. Trebuie să le dăm posibilitatea să ne vadă împreună, să vadă diferenţele şi să ia decizia corectă. Eu am teme noi pe care îmi doresc să le discutăm în faţa telespectatorilor”, scrie cinic Igor Dodon, savurând lovitura sub centură trasă adversarei sale, ca un demn bărbat care, după ce golanii au bătut o femeie şi au lăsat-o lată în drum, comentează la televiziunea ce filmează scena că poate şi-a meritat bătaia, că doar ştie ea de ce şi-a furat-o. Nu este singurul atac josnic îmbrăţişat de Dodon care aştepta la primire pentru a juca ţonţoroiul pe trupul însăngerat de lovituri al rivalei sale, femeie, doar pentru că a avut tupeul să candideze la Preşedinţia Republicii Moldova. Maia Sandu nu a prea avut campanie outdoor, când a mers în teritoriu era să ia bătaie de la hăndrălăii plătiţi ai celor trei bătăuşi politici. Maia Sandu nu s-a dus cu plocoane la oligarh. A refuzat un acord formal. A mers pe integrare europeană ca orientare strategică, dar nu a vrut să se închine la Înalta Poartă. A vrut alegătorii, nu liderii actualei puteri. Discutabil, e adevărat, în materie de tactică electorală. Dar curajos şi vertical ca abordare. Respect! Nu a făcut închinăciunea, aşa că televiziunile Republicii Moldova nu i s-au deschis. Igor Dodon arată foarte clar despărţirea de tradiţiile stângii socialiste şi de acţiunile comunismului lui Vladimir Voronin. Ea a suferit de o cronică izolare mediatică, dar şi de atenţia şi războiul informaţional de sorginte KGB-istă, a la russe: pliante cu minciunile sfruntate că şi-a luat angajamentul să reia 15-20.000 de refugiaţi sirieni dacă ajunge preşedinte, că 400 de copii s-au sinucis la examen pentru că a pus supraveghere video pentru a nu se mai copia la Bacalaureat (pe care Dodon nici mai mult, nici mai puţin, anunţă populist că îl elimină de tot) la care se adaugă ultima găselniţă, cele 8 puncte pe care Dodon le aplică şi Maia zice-se că nu, pline de minciunii sfruntate, într-un adevărat poltronism de Bâc. Unde mai pui că a venit şi ditamai Biserica să reclame lipsa de credinţă, să propage celebrele aberaţii tip gay-ropa (referire la impunerea homsexualităţii) ca şi cum mai era nevoie şi de damnarea Celui de Sus şi de eventuala excomunicare a Maiei Sandu pentru a marca victoria electorală.
http://adevarul.ro/moldova/politica/trei-handralai-ditamai-biserica-masina-razboi-informational-rusa-fata-naivitatea-femeii-politician-executia-maiei-sandu-bataie-joc-1_58258a175ab6550cb86894c5/index.html

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieNovel Research, Editura Club România: Trenduri în reglementări financiare

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe