de Iulian Chifu

Turkmenistanul, cel mai bogat stat în gaz natural per capita, se află într-o situație economică extrem de complicată după ce Rusia a renunțat la contractele sale pe termen lung, și singurul importator a devenit China.

Compania Națională de Petrol a Chinei (CNPC) importă ceva mai mult de 30 de miliarde de metri cubi de gaz din Turmenistan printr-o conductă ce traversează Kazahstanul și Uzbekistanul începând din 2009. Însă Turkmenistanul se confruntă cu un set de probleme și în acest domeniu.

Mai întâi, Turkmenistanul este un stat plasat pe penultimul loc înaintea Coreii de Nord la libertăți civile și democrație. O poziție deloc atractivă pentru orice companie occidentală, care are de a face cu un regim extrem de strict și rigid privind intrările, negocierile și afacerile pe teritoriul său. Apoi Turkmenistanul se confruntă cu o situație inediată, deși are resurse majore, respectiv prețul barilului de petrol, care determină prețul gazului, competiția gazului natural lichefiat LNG și competiția Rusiei și a Iranului, care blochează dimpreună orice soluție penru transportul transcaspic, respectiv pentru validarea coridorului strategic prin Caucaz și Marea Neagră via România către Europa.

Conferința anuală a investitorilor derulată luna trecută la Așhabat a încercat să restabilească încrederea în partenerul turkmen, să anunțe deschiderea acestuia pentru noile proiecte în derulare și să relanseze două megaproiecte spre sud și spre Vest care să completeze proiectele spre Est, spre China, și spre Nord, spre Rusia, care a încetat importurile, pe fondul situației energetice actuale și al blocajelor și sancțiunilor la care este supusă astăzi.

Ministrul turkmen al Petrolului și Gazului, Muhammetnur Halylov, a prezentat Turkmenistanul drept „un partener stabil, responsabil și de încredere cu o bună reputație și o imagine internațională importantă.” Evident că simpla declarație nu a fost îndeajuns dacă nu e dublată de reguli mai flexibile de intrare în Turkmenistan a oamenilor de afaceri și relansarea privatizărilor sau a liberei inițiative măcar la nivelul intreprinderilor mici și mijlocii în Turkmenistan.

Cele două proiecte majore în care este implicat Turkmenistanul sunt investiția de 5 miliarde de dolari pentru conducta trans-caspică și coridorul Est-Vest Marea Neagră- Marea Caspică, care ar aduce gazul prin conducta de pe fundul Mării Caspice și Caucaz spre Europa, și investiția de 10 miliarde dolari în proiectul conductei TAPI, Turkmenistan- Afganistan-Pakistan-India. Pentru ambele proiecte, cantitatea de gaz la export s-ar ridica la o capacitate de circa 60 miliarde metri cubi.

Situația conductei transcaspice – care ar interesa și România, în dorința de a debloca aprovizionarea din sursă unică a statelor Europei Centrale și de Est și mai ales a Balcanilor de Vest – este una complex și are câteva probleme majore: mai întâi lipsa delimitării teritoriale a statelor și a zonelor economice exclusive ale Mării Caspice, respectiv interdicția de a lansa o asemenea conductă fără acordul explicit al tuturor statelor litorale, între care Rusia și Iran, care-și arogă drept de veto pe acest proiect. Ultimele tiruri făcute asupra Siriei din Caspică arată nervozitatea Rusiei în acest domeniu. La aceasta se adaugă presiunile făcute la adresa Azerbaidjanului, a Georgiei și a coridorului Est-Vest ce ocolește Rusia și Iranul în Caucaz, respectiv presiunea pe orice transport Est-Vest și lansarea problemelor de securitate în Marea Neagră, militarizată și aflată în zodiac unor tensiuni majore după anexarea Crimeii între Rusia, pe de o parte, Georgia, Turcia, NATO, pe de altă parte.

Turkmenistanul depinde de exporturile de hidrocarburi în proporție de 80% și are de plătit încă o datorie față de China pentru construcția conductei din Asia Centrală. Ca și alte state din regiune, Turkmenistanul s-a trezit cu o cădere a monedei naționale, manatul, cu 20% în acest an. De altfel, FMI-ul a cerut diversificarea economiei și crearea condițiilor pentru privatizare și antreprenoriat ca soluție de compensare a scăderilor veniturilor din vânzarea hidrocarburilor și echilibrarea economiei. În 2014, economia turkmenă a crescut cu 10% și e pregnozată o creștere de 7% anul current și 6% anul viitor.

evz.ro