de Iulian Chifu*

Dacă acum un cincinal China nu era prezentă în dezbaterile privind securitatea de la nivel european, fiind izolată în panelurile despre Indo-Pacific, în urma războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, a început să devină interesantă drept mediator și actor cu pârghii de control asupra Rusiei, pentru ca astăzi să fie o prezență unanimă în orice discuție despre reașezarea lumii de mâine, la orice nivel. De aceea a fost importantă lansarea, la mijlocul lunii mai, a Cartei Albe Securitatea Națională a Chinei în Noua Eră, practic prima Securitate Națională cu acest nume și în postura de document de comunicare publică de la apariția statului chinez. Exercițiul de transparență trădează însă un demers de propagandă în care se încearcă machierea elementelor din doctrina/constituția lui Xi și acțiunile militare și de constrângere ale Chinei în Indo-Pacific și la nivel global bazate pe utopie, ideologie, constrângere, control global. Totuși angajarea Chinei în viitor este o necesitate, chiar dacă e de așteptat o conducere colectivă mai nuanțată post-Xi și detașată de maoismul militant ce se ghicește sub faldurile ambiției exhibate astăzi de dominație globală și control a China, cu deschidere și toleranță pentru libertate, democrație și alte feluri de a-și trăi viața a oamenilor de pe glob.

Continuarea, aici.