de Iulian Chifu*

O întreagă pleiadă de experți în relațiile internaționale se preocupă de predicții. Predicțiile au un grad înalt de risc și eroare, de obicei evaluările pe trenduri nu răspund la evoluții pentru că nu surprind punctele de inflexiune, salturile și fenomenele rare. Cu atât mai mult în vremuri tectinice și turbulente ca cele de azi. O altă categorie de preocupări se referă la studii prospective, la scenarii alternative, utile pentru evitarea surprizei strategice. Mai laborioase, mai minuțioase și consumatoare de timp și materie cenușie, studiile prospective vin cu un plus al limitării erorilor în perioade tumultuoase, nefiind scutite, totuși de un nivel de erori semnificativ. Chiar și atunci când subiectul este NATO, o instituție care a împlinit 76 de ani de viață și care are o istorie a supraviețuirii deopotrivă apariției și dispariției Războiului Rece, prăbușirii URSS, extinderii NATO sau Războiului Global împotriva Terorismului de după 11 septembrie.

Continuarea, aici.