Nu s-a întâmplat asta și cred că este momentul să punem cărțile pe masă. Să recunoaștem cu onestitate toate probleme, nu doar cele care ne convin: corupția, incompetența, politizarea etc.
Ar trebui să vedem câte din normele de securitate ignorate puteau fi aplicate în mod real și cât ne-ar costa să aducem infrastructura la un nivel care să permită condiții de siguranță.
Și, nu în ultimul rând, cât ne permitem să facem, pentru că, în mod cert, nu avem bani pentru tot ce ar trebui făcut.
Și poate ar fi mai eficient să facem spitale universitare mari, unde putem avea și personal suficient, și putem asigura un transport eficient al pacienților.
În legătură cu proastă administrare a banilor din Sănătate, trebuie identificate în mod onest spitalele ce trebuie închise.
Finanțarea lor nu se justifică, fiind localizate în zone slab populate, iar raportul cost-beneficiu este dezechilibrat.
Pe de altă parte, banii nu rezolvă toate problemele. Un student bun nu va vrea să se ducă la un spital dintr-un oraș mic de provincie, ci va dori să lucreze într-un spital universitar, pentru a nu-și irosi anii de studiu, pe o cazuistică inferioară.
Poate ar trebui să recunoască cineva cât costă, în mod real, să construiești și să finanțezi un spital. Să nu mai acceptăm aberații cum că putem avea un spital cu 10 milioane de euro, când, în realitate, este nevoie de 10-20 ori mai mult.
Un spital nu înseamnă doar clădirea, ci și dotări, consumabile, personal, mentenanță.
Poate e momentul să fim responsabli și să spunem adevărul până la capăt!