Un exemplu clasic de rescriere a istoriei, prin omisiune. O lista ale momentelor cheie pentru aderarea Romaniei la NATO ar fi trebuit, obligatoriu, sa contina si anii 1997, 1998 si 1999, ani fara de care Romania nu era azi in NATO, ani in care PNL a jucat un rol crucial. Fara victoria CDR de la inceputul lui 1997, alianta si guvern ce includeau si PNL, nu am fi avut azi apartenenta la NATO. 1997 a insemnat relansarea candidaturii tarii noastre, luarea in calcul a Romaniei pentru aderare. 1997 a fost lansarea Parteneriatului Strategic cu SUA, a fost invitarea UDMR la guvernare , a fost inceperea realelor reforme economice, ce au salvat apoi tara. Si PNL a contribuit din plin la toate astea. In 1998 avem , pe mandat politic clar, vizita la Washington a presedintelui Emil Constantinescu si celebrul discurs din Congres, in fata camerelor reunite. Performanta unica pentru presedintii Romaniei. Moment ce a cimentat relatia cu SUA. Si in fine avem magicul an 1999, cand Romania, si sub conducere liberala, pe fondul crizei legata de Kosovo, isi demonstreaza loialitatea fata de Occident si NATO. Anul 1999 , in egala masura, ne deschide usa si spre UE.

Ca MAE, cu toata conducerea lui „liberala”, este intr-un moment de oportunism politic fata de PSD, nu ma mir. In definitiv a fost ani de zile rezerva de cadre a PSD. Nume grele , sonore, le stie toata lumea, nu insist. Chiar daca odata si odata povestea ar trebui spusa. Pentru ca , cel putin teoretic, MAE este al Romaniei.

Dar ce nu inteleg este de ce PNL renunta la realizarile lui din trecut, repet, realizari majore, de importanta strategica, de nivelul lui 1877 sau 1918. PNL , care pe buna dreptate se revendica ca si creator al Romaniei Moderne, nu isi revendica contributia la aderarea la NATO? Am facut o minima cercetare, FB si pagina web, nu am gasit nimic. Inteleg bine ca pentru a functiona coalitia de guvernare PNL trebuie sa stea pe strapontina si, din cand in cand , sa adopte si pozitia ghiocelului. Dar daca in pretul asta intra si ignorarea marilor realizari din trecut , pentru ati menaja partenerul, parca e cam mare. Reala istorie a aderarii Romaniei la NATO nu poate fi scrisa ignorand momentele magice ale intervalului 1997-1999. Ion Iliescu si Adrian Nastase au si ei meritele lor, incepand cu 2001. PSD a contribuit si el ulterior. Dar fara deciziile majore din 1997-1999, proces in care PNL a avut un rol foarte important, Romania nu era azi in NATO.

Continuarea, aici.