Analiza istorică ne arată că, periodic, politica de securitate națională – PSN, ca cea mai importantă politică publică,a suferit ameliorări sau chiar schimbări semnificative, pentru a ține pasul cu provocările vremurilor. La apogeul Războiului Rece, PSN avea o puternică dimensiune militară, fiind centrată pe competiția strategică a celor doi poli de putere, SUA și URSS, și pe relația antagonică a celor două lumi, cea occidentală, liberă, și cea comunistă.În epoca post-Război Rece, mult mai relaxată, a trebuit să echilibrăm relația dintre dimensiunea militară și cele nemilitare. Riscul unei confruntări militare majore între marile puteri fiind foarte scăzut, alte dimensiuni ale securității naționale au atras tot mai multă atenție. Confruntați cu tot mai multe conflicte etnice, civile, cu „războaie noi” și situații de genocid, cancelariile occidentale au trebuit să integreze riscurile sociale, economice, politice sau de mediu în noile strategii de securitate națională.În fine, după 11 septembrie 2001, terorismul și războiul împotriva sa au avut cea mai mare influență asupra modului în care statele occidentale și-au definit politica de securitate națională.

Astăzi am depășit și faza anti- și contra-teroristă. Am revenit la competiția geopolitică de mare putere, dar în condiții noi, de dezoccidentalizare a sistemului global, de nouă revoluție tehnologică, de criză globală de mediu și pandemie. Statele lumii se confruntă cu o „cascadă de crize”. Cum va influența noua și periculoasa realitate mondială politica de securitate națională?

Vom încerca să răspundem la această întrebare fundamentală în panelul nostru.Vom analiza noul și periculosul context internațional,caracterizat de cei trei „D”: disrupere, discontinuități și devastări. Vom evalua concepte  mai vechi sau mai  noi, precum lichefierea securității naționale sau securitatea de zona gri, vom discuta despre soluțiile altora și despre viziunile lor.

Dar, mai mult decât orice, vom discuta despre România și politică ei de securitate națională, în aceste condiții de final de vacanță strategică și în plin cod portocaliu de competiție geopolitică. Ordinea internațională, atât de favorabilă României în ultimii 30 de ani, s-a destrămat sub ochii noștri și nimic nu ne garantează că viitorul ne va fi tot atât de favorabil ca trecutul recent. După cum bine știm din istoria noastră, nu întotdeauna reașezările de ordine internațională ne-au favorizat. Este România condamnată să repete aceleași  nefericite secvențe naționale sau avem înțelepciunea și puterea de a ne garanta un viitor măcar la fel de bun ca ultimii 20 de ani? Cei mai buni 20 de ani ai statului român modern.